Ca-n fiecare vară, cluburile timişorene n-o duc prea bine. Şi asta nu din cauza faptului că am intrat în recesiune tehnică. O bună parte din oamenii care frecventează stabilimentele de acest gen, sunt plecaţi. Unii în concedii, alţii „acasă“ în zonele din care au sosit spre oraşul făgăduinţei numit Timişoara. De mai mulţi ani, în sezonul de vară – mai ales în luna august – e pustiu prin clubbing-ul local. Şi totuşi n-a fost dintotdeauna aşa. Cei care au prins vremurile lui Ceaşcă nu doar din prisma documentarelor, îşi amintesc probabil de verile în care entertainment-ul din Timişoara avea alte valenţe. Nu existau cluburi sau pub-uri, doar locuri ca 54, MV-ul mic sau Casa Tineretului. În loc de lasere existau orgi de lumini, în loc de laptop-uri era prezent un magnetofon sau casetofon. În loc de fiţe, exista distracţie. Astăzi e greu să-ţi imaginezi că lumea se putea distra în „beciul“ din centru numit ’54 fără să-şi etaleze maşinile scumpe. Fără să consume cocteiluri trendy.
Erau alte vremuri, când nu puteai să-ți chemi gagica printr-un simplu SMS şi nici nu aveai la dispoziţie un meniu din care puteai să alegi ce-ţi pofteşte inima.
Lumea mergea la DJ cu o bucăţică de hârtie pe care scria titlul unei melodii şi interpretul. În a doua parte a anilor ’90, lucrurile s-au schimbat radical. Au apărut lumini frumoase, locaţii mirifice, muzică tare, invitaţi speciali. Alături de generaţia nouă aveai ocazia să vezi destul de des „tineri“ trecuţi de 30 de ani, ieşiţi la distracţie. Muzica era din categoria „de toate pentru toţi“. Vedeai aceeaşi lume şi-n The Note şi-n Park Place şi-n Discoland şi-n Zambara. Au venit mai apoi anii în care muzica s-a divizat. Nu mai era de bon ton să asculţi tâmpenii sau să îţi mişti fundul pe hituri. Ne-au lovit genuri ca electro, minimal, progressive, jungle, breakbeat, drum’n’bass, dubstep, bass music şi câte şi mai câte. Cluburile s-au divizat iar generaţia tânără aşijderea. Au apărut cluburi specializate. Moda cu de toate pentru toţi a reapărut însă de ceva vreme, căci astăzi lumea merge „la grămadă“ în cluburi. Dacă e la modă să fii „happy“ la comandă sau să-ţi torni o găleată de gheaţă-n cap, toată lumea îmbrăţişeză trendul. Pare-se că toţi s-au uniformizat şi că publicul nu mai are preferinţe. Vezi aceeaşi lume şi-n Căpiţe şi-n Heaven şi-n Taine şi chiar şi la Văliug. Deşi, chestia asta n-are absolut nicio logică.
