Sindromul ”Am fost acolo”. De ce TREBUIE să doară prostia (IV)

Sindromul ”Am fost acolo”. De ce TREBUIE să doară prostia (IV)

13
DISTRIBUIȚI

georgeta petrovici

”Am fost acolo”. Iar dacă sunt ”acolo” trebuie să ne știe toată lumea. Românii adoră să vocifereze. Gesticulează. Țipă. Nu le ajunge datul în stambă la fața locului, continuă isteria pe internet, pe siteuri și forumuri ”specializate”.

Se spune că italienii sunt neamul european cel mai vocal. Aiurea! Mergi pe o plajă, și ai să te convingi. Mergi pe una în străinătate, ca să ai în față diverse neamuri, și să poți vedea cum se prezintă lucrurile, pentru că dacă alegi Mamaia sau Cap Aurora, la cum vociferează tată lumea în jur, nu o să ți se mai pară ceva deosebit. Afară, toată plaja e a lor, a românilor. Tot localul. Toată strada. Un tată nu comunică cu fiul aproape bebeluș în mod civilizat, ci îi explică, sacadat, în gura mare, apăsând cuvintele, că vor merge pe o terasă unde niște nenea îi vor servi cu fructe de mare. Discursul handicapat se aude la 10 metri de jur împrejurul lui.

Nici nu știu dacă să povestesc despre o puștoaică de 7 – 8 ani care țipă isteric la mă-sa că vrea ochelari de intrat în mare. ”Nu cei verzi, cei roz. Adu-mi și tubul”. Asta se întâmplă la 2 metri de șezlongul femeii, și încă doi distanță de apă, exasperând pe toată lumea din jur, în general străină, care nu pricepe miorlăiala cretină.


Agitație. Femeia se ridică și execută ordinul. Familia Escu a venit la mare și e de mare minune lucrul acesta. Se dau în stambă. Se dau în bărci. Țipă și nu se mai opresc. Când nu țipă ca să fie băgați în seamă, se laudă, din același motiv: ”Am fost acolo”.

Și?! Adică nu contează scopul – relaxarea după un an sau jumătate de an de muncă poate obositoare. Nu! ”Am fost acolo” e un sindrom. Tot ce contează că familia Escu, împreună cu familia Pescu, eventual, best friends ever, au ajuns la mare, alta decât Neagra, și bifează experiența ”am fost acolo”. Au ochelari de cal și păreri despre orice din locul în care au ajuns prima data în viața lor de 5 minute, dar sunt primii care ajung acolo înaintea tuturor cunoscuților. Prin urmare ei deja ”au fost acolo” și știu. Întrebare: ”Oare cât costă parcarea în port?” Răspuns: ”Am văzut că sunt mai multe parcări. Nu m-am uitat la preț, dar sigur e ieftin”. Dacă peste 40 de euro pe zi e ieftin, Doamne ajută, înseamnă că brusc, în ultima săptămână salariile în România au ajuns la normalitate, atâta vreme cât el, un conțopist de primărie de oraș mediocru e dispus să își parcheze Renault-ul, o săptămână, cu aproape 300 de euro.

Nu am văzut în viața mea oameni mai prost crescuți decât românii. De la copii la adulți. Și invers. Copiii români țipă ce vor. Sunt imperativi. Li se pare cool să îi audă toată lumea, să se uite la ei cum își dirijează părinții. Au fost ”educați” că li se cuvine totul, și mai ales că ”babacii” sunt doar sclavii lor personali. Adulții români își bibilesc progeniturile de parcă ar fi entități extraterestre handicapate (eventual): nu cumva să le lipsească ultimul moft care le vine dintr-o sinapsă defectă într-un creier parcă lipsit de neuroni.

De câteva zile mă rog seara: Doamne, fă să doară prostia!

13 COMENTARII

  1. Vaaaiii!!!
    Foarte fain articolul.
    Aproape ca ma doare cand stiu cat de adevarat este 🙁
    Speranta mea e ca doar cei care „au fost acolo” sunt asa, iar cei mai putin norocosi(cei care raman acasa) sunt mai civilizati.
    Din cauza celor care merg „acolo” avem imaginea pe care o avem in Europa… Si stiu ce vorbesc!

  2. ”Discursul handicapat” , până aici am ajuns…
    Cred că în primul rând jurnaliștii ar trebui să fie cei care nu folosesc expresia ”handicapat” în sens peiorativ. Doar sunteți formatori de opinie, iar această categorie de oameni este destul de batjocorită, segregată și umilită în toate locurile și situațiile posibile.
    Măcar voi, presarii, ar trebui să aveți o atitudine corectă față de persoanele cu dizabilități.

  3. Georgeta, chiar aș avea rugămintea să schimbi părțile în care folosești handicapat: ”Discursul handicapat” și ”entități extraterestre handicapate (eventual)”.
    Mersi frumos

  4. Articolul este adevarat, dar, la fel de romanesc ca si subiectul. Poate ar trebui sa acceptam, cum suntem si sa ne pese mai putin ce cred cei din jurul nostru deoarece si cei ce se lauda in gura mare si cei ce ii condamna, o fac din cauza ca li se pare ca impresioneaza respectiv deranjeaza, in special strainii si asta vine de la antica mentalitate ca tot ce e bun sigur nu e romanesc, inclusiv oamenii.

  5. Cat de adevarat ! Insa prostii nu realizeaza si ce e mai grav ca sunt pe zi ce trece mai prosti, mai inculti si mai deranjanti…mult mai rau ca indienii…Indiferent de locatie, urla prostia din ei , la fel fac si in avion si pe vapor peste tot…

  6. Foarte slab articolul – o serie de afirmatii care nu sunt sustinute de nimic, doar de dorinta arzatoare de a ne autocritica, sau mai exact de a critica toti romanii, exceptand autoarea. Stimata Georgeta, as fi curioasa sa ne relatezi in cate tari straine ai fost de ti-ai format aceasta opinie. In cate tari straine ai fost in inters personal si respectiv de serviciu? Sau daca ai intrebat vreodata pe cineva de la masa straina cat de galagiosi sunteti? Sau e mult mai usor sa spui „romanii sunt prost crescuti”.

  7. Nu-i adevarat!!!
    Sunt in Geneva de ceva vreme. Sa-i auzi pe arabi cum vb de tare, pe cei veniti de prin America Latina, portughezi…etc..
    Copilul vecinulu,i si nu numai, e de o proasta educatie crasa. Aici copii urla peste tot si parinti nu au voie sa-i atinga nici macar sa-i scuture putin de brat ca sa iasa din criza de isterie. Urla 30 de min ca ma si intreb de unde atata energie ptr atata urlat.
    Si mai apoi, nu toti romanii sunt prost/i educati. Din fericire mai sunt si exceptii..destule.

Dă-i un răspuns lui Zoli Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.