Dacă faceţi parte din tagma oamenilor care mai ies din când în când din casă prin nenumăratele cluburi din oraşul nostru cu siguranţă aţi observat anumite tipare. De exemplu, distracţia în orice club care se respectă, începe doar de la o anumită oră. E şi normal. Chiar şi la nuntă lumea începe să danseze doar după servirea aperitivului. Şi a unui păhărel de ţuică, evident. Ei bine, prin club, lucrurile stau la fel. Persoanele care ajung la faţa locului înainte de ora când începe distracţia au parte de o atmosferă nu foarte prietenoasă. Se iroseşte pelicula, carevasăzică. Rătăciţii şi cei care nu ştiu când e bine să apari în club conversează la greu aşezaţi confortabil. Ai impresia că e o şezătoare din aia pe prispa din faţa casei. Cunoscătorii nu apar în momente din astea nepotrivite. Dintr-o dată, brusc, în decurs de 15 – 30 de minute situaţia se schimbă radical. Toată lumea e cu mâinile-n aer iar party-ul e în plină desfăşurare. De unde vine puhoiul ăsta de lume care face ca situaţia să se schimbe radical? Ei bine, e vorba de autobuzul care aduce petrecăreţi. Staţi liniştiţi, nu e nicio linie specială a RATT-ului.
Doar că fiecare club se umple brusc undeva după miezul nopţii cu oameni sosiţi parcă cu autobuzul de Techirghiol. E drept, vin fără paporniţe. Dar au bănuţi de consumat. De la părinţi sau cine ştie de unde. Nu ştiu ei exact cu ce se mănâncă distracţia, dar văd că e plin şi asta e pentru ei „beton“. Au ei mici probleme cu barmanii ăia pregătiţi pentru tratarea acestor autobuzişti. Dacă o băutură costă şapte lei invariabil barmanul cere doi lei mărunt, ca să le dea cinci înapoi. Iar dacă nu au această sumă, barmanul rămâne cu trei lei bacciş.
Oamenii ăştia coborâţi din autobuz au multe plăceri perverse. Una din ele este aceea de a merge la DJ şi de a cere ceva. Nu pentru că vor neapărat să asculte, doar aşa. De fun. Dacă sunt într-un loc unde se ascultă drum and bass ei vor musai să audă Danza Kuduro. Dacă sunt într-un club cu muzică „de toate“ pentru toţi, vor ceva care să iasă din tipare. Carmina Burana, dacă se poate. Lumea asistă cu neputinţă la manifestările de prost gust ale oamenilor sosiţi cu autobuzul. Patronii de cluburi ridică şi ei neputincioşi din umeri. Toată lumea e de părere că „pe vremuri“ muzica era altfel. Şi lumea era mai altfel. Poate aşa şi este. Lumea s-a schimbat de când există autobuzele astea cu petrecăreţi.
