„Le mulțumesc că au apărat democrația”, spunea Ion Iliescu minerilor, în iunie 1990. Sigur, așa se apără democrația, asmuțind un grup de oameni asupra altui grup de oameni care încercau să transmită un mesaj.
La un moment dat mă întrebam dacă omul ăsta chiar nu știe la ce tragedii a contribuit în anii ‘90 și vorbește senin despre „oamenii de bine”. Sigur că știe ce atrocități s-au comis pe străzile Bucureștiului, oameni nevinovați uciși sau torturați în lupta împotriva unor fantasmagorice forțe destabilizatoare.
Ceea ce nu pot să înțeleg e cum poate să trăiască cu asta. Atât de mult.
Dacă vor fi trași la răspundere cei responsabili pentru morții și răniții Mineriadelor, acest lucru va fi doar o palidă consolare pentru familiile nenorocite de acele evenimente. Pentru noi, ceilalți, indicarea vinovaților și pedepsirea lor nu va schimba mare lucru.
Oamenii ca cel menționat mai sus, machiavelici până-n măduva oaselor, sunt peste tot, la toate nivelurile, de la consiliu local de sat pierdut pe hartă pana la Cotroceni. Și, la cum au mers până acum lucrurile în țara asta, vom scăpa de ei doar atunci când își vor da obștescul sfârșit. De fapt, nu vom scăpa, pentru că (mai) tinerii „antrenați” de dinozaurii care dispar treptat duc tradiția mai departe.
