Povestea FASCINANTĂ a satului FANTOMĂ din Banat. De ce nu mai locuiește...

Povestea FASCINANTĂ a satului FANTOMĂ din Banat. De ce nu mai locuiește nimeni, din secolul trecut, în „Câmpul cu Tei” FOTO

10
DISTRIBUIȚI

lindenfeld

Pe un deal din Munții Semenic se află un loc cu totul special. Este vorba despre Lindenfeld sau „Câmpul cu Tei”, satul fantomă din Banat care, din secolul trecut, nu mai este locuit. Cele 61 de case abandonate din Lindenfeld sunt adevărate muzee în aer liber. În unele încă pot fi găsite farfurii pe masă, iar mobila este la locul ei, dovezi clare că acest loc a fost locuit în vremuri nu prea îndepărtate. Acum, drumul spre satul părăsit din județul Caraș-Severin mai este cutreierat doar vara de ciobanii din apropiere sau de turiștii curioși să se aventureze într-un alt tărâm încărcat de istorie.

Satul Lindenfeld a fost înființat de nemții (pemii) aduși sau veniți din Boemia în anii 1827 – 1828, care au întemeiat și alte sate în Banat, precum Gărâna, Brebu Nou sau Poiana. Pemii au venit în aceste locuri din Banat după ce li s-a promis că vor ajunge într-o țară în care va curge miere și lapte. Din păcate, pemii au dus o viață foarte grea, izolați de localitățile din vale, fiind nevoiți să cultive pământul pentru a avea ce mânca și să-și făurească singuri uneltele de care aveau nevoie.

Însă, cu timpul, satele din Banat locuite de pemi au devenit prospere. „În toată existenţa acestei aşezări, nu s-a înregistrat nicio căsătorie mixtă cu români din satul vecin, Poiana. Fiind atât de izolaţi, locuitorii Lindenfeldului au fost scutiţi de recrutare în armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial. În anul 1924, numărul lor era de 230. În cel de-al Doilea Război Mondial au fost, însă, destui mobilizaţi pe front, iar în 1945 o mare parte dintre ei au fost deportaţi în Uniunea Sovietică, pentru că erau germani”, povestește istoricul reșițean Mircea Rusnac în articolul „Un sat bănățean recent dispărut: Lindenfeld”.

lindenfeld

Un bătrân de 83 de ani, ultimul localnic al satului Lindenfeld

Încet, încet, satul a început să se depopuleze. Tinerii au plecat la liceu la Caransebeș și s-au stabilit acolo, alții s-au mutat în Gărâna sau Brebu Nou, iar alții au emigrat în Germania. Așa se face că în anii ’90, Lindenfeld era locuit de un singur om, bătrânul Paul Schwirzenbek, care nu a dorit să-și părăsească satul natal. Acesta îi întâmpina pe turiștii curioși și le povestea despre vechile familii care au locuit în Lindenfeld.


În anul 1998, la vârsta de 83 de ani, bătrânul a murit într-un accident de mașină, la Caransebeș.

Satul fantomă din județul Caraș-Severin este încărcat de istorie. Casele abandonate de pemi încă sunt în picioare, însă doar trei mai au și acoperiș, iar prin ruinele unor locuințe au început să crească arborii. La satul Lindenfeld se poate ajunge cu mașina prin localitatea Buchin, pe DN 6.

Satul părăsit din Banatul Montan este și subiect de film în „O poveste de dragoste. Lindenfeld”, cea mai recentă peliculă a regizorului Radu Gabrea, apărut în 2014.

Sursa foto catkitchen.wordpress.com

10 COMENTARII

  1. ca să fim onești, înainte de a fi subiectul unui film de Radu Gabrea, Lindenfeld a fost subiectul romanului meu, Lindenfeld, apărut la Polirom si răsplătit cu Premiul Național de Proză. dați o căutare pe internet și veți vedea că numele acestui sat este citat, mai ales, în urma publicării cărții. Filmul s-a făcut ca urmare a cumpărării de către Radu Gabrea a drepturilor de autor.

    • si inainte de ct popescu la cinemateca pro cinema ioan t morar avea un intro de vreo 10-15 minute care era mai interesant decit filmul. imi aduc aminte bine, pt ca acea perioada e invizibila pt google?

  2. Iar una din povestile zonei e cuprinsa in cartea lui Catalin Dorian Florescu , ‘Jacob se hotaraste sa iubeasca’ distinsa cu Swiss Book Prize 2011. De la primii loreni ajunsi in Banat, la convietuirea romani, tigani, nemti si in cele din urma deportarea uscaciunea Baraganului sau Siberia. Cartea d-lui Morar a aparut abia in 2013 la Polirom.

  3. Buna ziua! Ma intitulez Alexu si daca nu era Alina uitam de tot de satul asta. Ca ea a dat share, eu i-am dat ei like si iata-ma asadar, acum, aici, lasand acest mesaj in care am sa va spun ca nu Ioan T Morar si nici Radu Gabrea au amintit pentru prima data de acest sat ci…ta taaaa, chiar eu. Inainte sa las acest mesaj am facut si adunarea corecta 4 + 5 = 9 asa ca va dati seama cam ce greutate au vorbele mele! Va sa zica se facea ca acum 20 de ani am trecut prin satul parasit. Nu stiam ca e parasit pana n-am cerut o cana cu apa unei femei imbracata in alb care a inceput sa rada si a disparut subit. Era o fantoma! Am decis sa ma mut acolo si sa-mi scriu romanul pe care nici azi nu l-am terminat. O vreme am dus-o bine de tot. Voiam zahar? Ma duceam la vecinul din stanga, la nea Goethe, intram in casa fara sa mai bat la usa si luam cat zahar voiam. Ca avea vecinul Goethe zahar de pe vremea razboiului, zahar din ala bun, nemtesc, nu ca acum! Voiam ulei? Luam de la vecina din dreapta, de la tanti Brigitta, cum ii ziceam eu fantomei, ca Brigitta nu mai era de mult. Duminica ma imbracam frumos si ma duceam la biserica din sat. Eu tineam slujba, eu cantam, eu impartaseam, eu trageam clopotele. Ca n-am vazut fantome mai puturoase ca la biserica 😀 In fine, incepusem sa ma cam plictisesc asa ca am zis ia sa dau eu iama prin case in cautarea unei nemtoaice cu tate mari si codite si mai mari. Asa am dat de Hellena, o fantoma blonda care semana izbitor cu Elena Udrea de azi. Prima chestie care m-a frapat la ea e ca imediat ce am parcat in fata casei sale parasite, bunaciunea blonda si ireala mi-a si pus un bilet de parcare in geam. In fine, am iesit cu fantoma aia de cateva ori pana m-am trezit intr-o noapte pe cap cu neamurile ei suparate fleasca pe motiv ca le asimilez fata si o invat prostii romanesti cum ar fi sa arunce hartii pe jos, sa danseze pe mese la nunta si sa dea bani la lautari. De frica lor am parasit si eu satul si n-am mai trecut pe acolo desi lasasem muscatele din geam neudate. Daca cineva mai trece pe acolo e rugat sa puna o cana cu apa la muscate. Casa mea e pe stanga, cum intri in sat, a patra casa de la biserica. N-aveti cum s-o ratati. Si nu e de vanzare! Saracele muscate! Aaa, inca ceva, daca auziti o voce de femeie care canta ,,Einz, zwei, polizei” nu va speriati! E Hellena mea. Tare-i mai placea ei melodia aia pe care o canta si Udrea acum :))))

  4. Din pacate, autorul articolului nu face nici macar dovada ca a ajuns pana la Lindenfeld, doar ca s-a documentat (de pe net). Pacat, ar fi iesit un material cu adevarat frumos, actual si fara aberatii de genul „Cele 61 de case abandonate din Lindenfeld sunt adevărate muzee în aer liber. În unele încă pot fi găsite farfurii pe masă, iar mobila este la locul ei”. Casele ramase in picioare sunt numai cele folosite de taranii din Poieni, pe timp de vara, restul… doar ici colo mai vezi ziduri (probabil autoarea nu a observat poza pe care a pus-o la articol). Biserica e in picioare datorita nemtilor care au finantat refacerea ei etc. Iar mosul ala de care vorbiti ca traia in anii 90… e ok, dar suntem in 2015!? Ceva mai actual decat atat?

  5. ce nu inteleg eu din articol , in satul acesta locuiau nemti sau pemi ? Pemii sunt cehi si nicidecum nu sunt nemti ….e o mica -mare diferenta !

  6. Da este adevarat pemi sunt cehi iar nemti sunt nemti si atat. Sunt doua popoare diferite, doua culturi diferite. Au trait in locuri diferite si au aut acupati diferite. Cine scrie aceste articole ori nu este sau nu se documenteaza suficent creind confuzie sau o face intentionat asocind aceste lucruri cu orasul Anina din jud caras-severin. Aceasta eroare am vazuto si in articolul cu locul unde se afla cascada Bigar di jud caras-severin.

Lasă un răspuns la o oarecare Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.