„Curentul modernist” din anii interbelici, care începuse să-și facă simțită influența și în comunele bănățene, a fost socotit atât de oameni ai bisericii cât și de administrație și sociologi una din principalele cauze care au dus la scăderea natalității, dar și la traiul în concubinaj și la creșterea numărului divorțurilor.
Concubinaj și „copii nelegiuiți”
Potrivit statisticilor vremii, fenomenul se accentua de la an la an, astfel încât în deceniul al patrulea al secolului trecut, numărul celor care trăiau în concubinaj, „traiul nelegiuit între un bărbat și o femeie” cum era catalogat de preoți mai ales, se dublase față de anul 1900. În 1923, în partea bănățeană a eparhiei Aradului erau menționate 4.467 concubinaje și 205 „copii nelegiuiți” la fiecare mie de nașteri, în timp ce în eparhia Caransebeșului, aceștia reprezentau un procent de 26,10%. Zece ani mai târziu, crescuse atât numărul concubinajelor cât și al copiilor născuți în afara căsătoriei.
În Timișoara anului 1933, din 237 de perechi doar 67 s-au cununat, iar un an mai târziu, la Pesac, erau 503 perechi ortodoxe cununate și 103 care trăiau fără cununie. Este menționată și comuna Sârbova, cu 178 de perechi cununate și 45 în concubinaj, iar femeile avortau în procent de 70%. Una din consecințe a fost aceea că în Banat s-au înregistrat 5.450 de case părăsite, în lipsa unor moștenitori direcți.
Emancipare și „îmbuibăciune”
Preoții, dar nu numai, au început să combată tot mai puternic atât concubinajul cât și divorțurile, militând pentru „restaurarea familiei în drepturile ei sacrosancte”. Biserica arăta că cei care trăiesc în acest fel fug de responsabilitățile părintești și de multe ori, când aduc pe lume un copil, îl leapădă sau îl omoară. Dacă unii reușesc să-i crească, ei sunt privați de o seamă de drepturi pe care le pot avea doar prin legitimare.
Concluzia era că „traiul bun și îmbuibăciunile” de după primul război au determinat această stare de lucruri iar emanciparea femeilor a făcut ca aceasta să nu mai fie dispusă să își închine întreaga viață creșterii și educației copiilor.
Studiile din epoca respectivă citează chiar o țărancă dintr-un sat aflat nu departe de Timișoara, care mărturisea: „Frasului îi trăbă copii, mi-s tânără și vreau să trăiesc”.
71 de cununii nășite de prefect
Intervențiile bisericii dar și poziția oficialităților cu privire la această problemă considerată o „plagă socială” a făcut ca, în 9 februarie 1935, la Comloșu Mare să aibă loc un eveniment cu totul neobișnuit. Nu mai puțin de 71 de perechi de români ortodocși au fost convinse să pășească în fața altarului, pentru a primi sfânta taină a cununiei. Martori oculari povesteau că „moșnegi de 75-80 de ani, veterani îmbătrâniți în nelegiuire, s-au cununat în biserică alături de tineri de 23 de ani, tata alături de fiu și mama alături de fiică, poate chiar moșul și nepotul”.
La reușita evenimentului și-au adus contribuția mai mulți preoți și reprezentanți ai administrației locale, iar nașul celor 71 de perechi a fost însuși Dimitrie Nistor, avocat și preot ortodox, la vremea respectivă prefect liberal al județului Timiș-Torontal. Tinerii din Comloș au organizat un festival artistic în cinstea celor care s-au cununat. Evenimentul a fost considerat unic în Banat și se spune că a avut un impact atât de mare încât încă 300 de perechi din Comloș au hotărât să se căsătorească în cel mai scurt timp.
Surse foto: wikipedia, panoramio.com
