Valeriu Sepi, omul cu capra din legendara trupă Phoenix, a fost invitat, în această seară, în cadrul emisiunii PRESSALERT LIVE. Fostul membru al formaţiei a revenit la Timişoara, după ce timp de 22 de ani a locuit în Singapore. Acum, Valeriu Sepi pictează şi recent a avut o primă expoziţie personală la Muzeul de Artă din Timişoara. Fostul percuţionist al trupei Phoenix a vorbit la PRESSALERT LIVE despre experienţa trăită în Asia, dar şi despre cum a intrat formaţia în istorie cu albumele pe care le-a înregistrat.
„M-am întors în Banat pentru că eu nu sunt patriot, sunt bănăţean, m-am întors la prietenii mei. Întotdeauna am considerat Timişoara familia mea. Am găsit oamenii la fel cum i-am lăsat, mi-am găsit prieteni ca şi cum nu aş fi plecat niciodată.
Anii petrecuţi în străinătate nu sunt pierduţi, ci reprezintă o acumulare de experienţă. Ar fi trebuit să fiu un prost să-mi fie ruşine să spun că sunt român”, a afirmat Valeriu Sepi.
Fostul component al Phoenix a povestit, în cadrul emisiunii din această seară, şi despre începuturile în formaţie, din anii ’70. „Eu sunt căprarul de la Phoenix. Am vrut să facem un concept şi am reuşit, am mărşăluit cu toată chestia asta înspre legendă, am pus toată inima în asta. Am intrat în Phoenix când deja se terminase prima etapă a trupei cu „Hei, tramvai”. Noi am început să ne gândim să facem ceva conceptual. Am început primul LP românesc şi ne-am dat seama că putem face mai mult, asta ne-a ajutat să ne grupăm, am făcut un nucleu şi cu suporterii din oraş. Toată chestia asta s-a format ca o bibliotecă. Noi aşa am rezistat, am avut succes cu sprijinul oraşului, al tineretului. Ştiam că nu puteam să spunem „Jos Guvernul” şi nici nu ne interesa asta, ne interesa să facem ceva. Noi umpleam stadioane. Chestiunea de bază e calitatea lucrului pe care-l faci, noi am fost oameni de caracter”, consideră Valeriu Sepi.
Întrebat de către moderatorul emisiunii dacă vreodată i-a fost frică de sistemul comunist, fostul component al trupei Phoenix a afirmat că „aş fi mincinos să spun că nu mi-a fost teamă, dar nu pentru viaţa mea sau părul meu”.
