Polițistul știe că meseria lui este să prindă hoți, tâlhari, criminali și să-i trimită după gratii. Nu negociază cu ei aplicarea legii. Nu închide ochii pentru vreo sutică de euro sau pentru un protocol când trebuie.
Polițistul nu se plânge. Strânge din dinți și merge mai departe. Și când pune bani din salariu pentru hârtia pentru declarațiile infractorilor și când vede cum pilele avansează, iar el, muncitorul, rămâne pe loc.
Polițistul nu se gândește a doua oară când sună telefonul pe la trei dimineața. Sare-n haine și pleacă pentru câteva ore de zile în misiune. Polițistul are-n sânge dreptatea și scrâșnește din dinți când vede purtătorii de uniformă, care-și zic colegi, cum fac blatul cu interlopii. Dar merge mai departe pe drumul său. Pentru că, pentru el, onoarea este de neprețuit.
Polițistul nu se oprește decât atunci când cade fulgerat de grijile care-l măcină acolo-n suflet și în minte ca un vierme flămând. Când moare un polițist, undeva, pe o creastă de munte, răsare o floare de colț.
Frumos…iti multumesc Dragos pentru articolul asta…
Domnule Bota, felicitari.
Cu articolul acesta, ati crescut nivelul Pressalert !
Dzeu sa Il odihneasca !
…..f f f f f f frumos…..
…..din păcate suntem f f f f f mulți umiliți de pilosii ce ne depășesc la relanti……