Absurdișoara

Luni, la ora 17.00, am urcat în Expresul 1 să merg în Aradului, la un magazin. Cu toate că nu e iarnă, în autobuz mergea căldura. Oamenii se coteau, bârfeau, dar nimeni nu se îndura să îi spună ceva şoferului.

La un moment dat, o doamnă, exasperată deja de cuptorul care devenise vehiculul îi spune şoferului să oprească ventilaţia că vine aer cald. „Şi ce dacă? La mine nu vine”, a venit răspunsul șoferului. Femeia a insistat că așa ceva nu e normal și că șoferul, chiar dacă nu poate opri el clima, poate suna la RATT. „Din banii mei, pe telefonul meu? Femeie, dacă ai călduri, dă-te jos și du-te unde vrei”, a fost replica finală a șoferului.

Și asta e doar o mică fază din ceea ce e Timișoara, zi de zi, când ești un om cu venituri medii și trebuie să te deplasezi cu transportul în comun. Dacă te duci să faci reclamație, o faci degeaba. De ani buni, din lipsă de personal și din lipsa sancțiunilor, șoferii RATT se poartă cum poftesc cu călătorii care le plătesc salarii.

Situația, după cum vedem, nu e mai roz nici pentru șoferi.

Șantierul de la Jiul și semafoarele de trafic management care se vor regla abia în noiembrie pun la grea încercare nervii șoferilor care au ales confortul mașinii personale, dacă îl mai putem numi așa. Așadar, până în noiembrie, când promite Robu că semafoarele vor funcționa, șoferii au nevoie de nervi de oțel. Desigur că la fel ca și în cazul RATT, reclamațiile legate de semaforizare, de neconcordanțe rămân… pe Facebook, căci nu are cine să bage în seamă același plătitor de taxe care se cam plânge de toate, deși o face cu motiv.

De vreo patru seri, în multe zone din Timișoara iluminatul stradal este sublim, dar, ați ghicit, lipsește cu desăvârșire. Marile bulevarde stau în beznă și nici pe străduțele dintre blocuri situația nu stă altfel. Afară nu e nici caniculă. Nu mai sunt nici ploi torențiale, însă, cu toate astea, Enel pare să fi luat concediu. Plătit din bani publici, căci iluminatul stradal costă cam opt milioane de lei pe an.

Știu că unii dintre dumnevoastră ați citit până aici și vă gândiți că domnișoara Codruț are nevoie de o plimbare că prea bagă de vină. Din păcate, mă scuzați, să mă plimb prin casă? Căci pe afară nu poate fi vorba. La aproape o lună de la începerea dezinsecției, țânțarii din Timișoara s-au îngrășat așa frumos. Și is și vii tare. Ai dracului dacă nu, adevărat sport fac prin casă încercând să îi omor. În fine, problemele descrise mai sus sunt normale în Timișoara. Cireașa de pe tort este faptul că în vreme ce zi de zi oamenii se lovesc de situațiile de mai sus și de multe altele, Nicolae Robu este plecat bine mersi în Singapore, pe banii timișorenilor, la o reuniune a primarilor, de unde va aduce, la fel ca în fiecare an, „concepte”.