Conacul de la Banloc, domeniul vechi de peste 200 de ani care a fost cumpărat cu o sumă imensă de principesa Elisabeta. Ce valori au dispărut de acolo în perioada comunistă FOTO

Cu mai bine de două veacuri în urmă, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, domeniul de la Banloc, împreună cu titlul nobiliar, a fost cumpărat de Lazar Karátsonyi, un foarte bogat și întreprinzător armean maghiarizat, venit din Serbia. Conacul de la Banloc, unul dintre cele mai frumoase din județul Timiș, ar putea fi o importantă atracție turistică dacă ar fi readus la măreția de odinioară.

Castelul de la Banloc

În 1793, contele Karátsonyi termina de înălțat, pe fundații mai vechi, o construcție masivă și sobră de cărămidă, într-un stil eclectic, cu influențe predominant neoclasice și baroce, ale cărei ziduri au o grosime mare de un metru. Impozanta clădire, cu tavane boltite, avea parter și etaj, cu saloane mari, și nu mai puțin de 31 de încăperi cu diverse destinații, un pod și o pivniță foarte încăpătoare. Conacul a fost construit în formă de U, cu fațada principală spre drum și cele două aripi orientate spre parc, încadrând așa-numita „curte de onoare”.

Pe fațada principală, un atic cu blazonul din piatră al familiei Karátsonyi reprezenta singurul ornament, păstrat și după ce castelul a devenit proprietatea principesei Elisabeta, dar înlăturat după venirea comuniștilor la putere. Aripile conacului care dau spre parc și intrările au fost mai bogat decorate, cu elemente de zidărie și feronerie, iar curtea cuprinsă între cele două aripi era marcată de lampadare de fier forjat în fiecare colț.

Fațada era încadrată de două porți de inspirație egipteană, construite la începutul secolului al XIX-lea, pe latura opusă a parcului a mai fost construită o poartă în stil neogotic englezesc, iar pe lateral a mai existat o poartă decorată cu doi grifoni, numită poarta Andrássy, după numele soției contelui, Carolina. La aceasta din urmă se ajungea pe o superbă alee, străjuită de pini. Grifonul înaripat era, de altfel, și o piesă heraldică de pe blazonul familiei Karátsonyi.

Antichități egiptene și romane

Conacul era înconjurat de un parc de aproape zece hectare în care au fost plantați numeroși arbori exotici de esențe rare și valoroase, care au atins o înălțime de peste 20 de metri. Urmașul lui Lazar Karátsonyi, contele Eugen Karátsonyi, a continuat amenajarea parcului în secolul următor cu alte plante ornamentale, zeci de statui de inspirație greco-romană și vechi inscripții romane în piatră. Tot el a adus din Egipt mai multe obiecte de artă egipteană și chiar o mumie, care au fost așezate într-o construcție neogotică din parc, numită „Capela egipteană”.

Existau mai multe dependințe și clădiri anexe, printre care și un grajd cu cinci boxe, cu iesle din marmură și pereți îmbrăcați în plăci de mozaic, și o biserică romano-catolică pentru angajați. Domeniul mai cuprindea păduri întinse, bogate în vânat, terenuri agricole, o întinsă orezărie amenajată la începutul secolului al XIX-lea și lacuri de pescuit care aduceau venituri frumoase proprietarilor domeniului, plantații de tutun, herghelii de cai lipițani, o moară și o fabrică de spirt.

Proprietate a principesei Elisabeta

După primul război mondial, în urma împărțirii Banatului, o parte a domeniului a ajuns în Regatul Sîrbo-Croato-Sloven iar o altă parte a fost expropriată și împărțită țăranilor care luptaseră pe front. Familia Karátsonyi a părăsit țara, iar castelul și parcul au fost devastate de trupele de ocupație sârbă, dar și de țăranii care se revoltaseră la sfârșitul războiului.

În 1935, familia Karátsonyi, înglodată în datorii, a vândut cele 166 de jugăre care mai rămăseseră din domeniu, împreună castelul și parcul, principesei Elisabeta, sora regelui Carol al II-lea, pentru suma de 22.000.000 lei. Proaspăt divorțată de regele George Greciei, ea s-a retras definitiv la Banloc și a renovat întregul complex.

Contemporanii vorbeau de comorile rămase în castel, de la antichități, tablouri rococo și picturi în miniatură, până la sculpturi de marmură, o valoroasă colecție de arme și alta de caricaturi, care au fost cumpărate de principesă de la familia Karátsonyi.

Jaful comunist

După instaurarea regimului comunist, conacul a fost oarecum protejat de Regele Mihai, dar după abdicarea forțată a acestuia, principesa Elisabeta a fost la rândul ei nevoită să plece în exil, în ianuarie 1948, cu trenul în care se afla Regele și Regina-Mamă Elena. Întregul domeniu a fost naționalizat și trecut în proprietatea statului român, iar conacul a fost, de-a lungul anilor, sediu al gospodăriei agricole de stat, al ocolului silvic, apoi, pe rând, casă de bătrâni, orfelinat și școală, iar clădirile s-au degradat treptat.

După plecarea principesei, a dispărut cea mai mare parte a bunurilor aflate în castel. Statuile din parc au fost vandalizate, iar arhiva și biblioteca, arse. Despre soarta mobilierului și a celorlalte lucruri care se găseau în conac și în clădirile anexe nu se mai știe mare lucru. Mai bine de trei sferturi din acestea au dispărut fără urmă. Comisii alcătuite din inculți ajunși la putere au întocmit inventare care nu coincid, unii bătrâni își mai amintesc că două camioane cu obiecte de artă decorativă au plecat spre muzeu, dar la destinație a ajuns doar unul. Printre obiecte era și fântîna sculptată în marmură, care se află acum în curtea interioară a Muzeului Banatului.

Ulterior, s-a descoperit în arhiva Internelor un document conform căruia un vagon cu piese de la Banloc, nenominalizate, a fost trimis în Uniunea Sovietică pentru Stalin. Nici despre cele aproximativ 500 de kilograme de argintărie despre care se spune că ar fi existat în conac nu se mai știe nimic. O garnitură de salon stil Empire, având influențe Biedermayer, cu decoruri zoomorfe fantastice din bronz și lemn poleit mai poate fi vazută într-un birou al primăriei, după ce a fost recuperată de la fostul CUASC, un fotoliu îmbrăcat în piele, provenit din conac, a fost descoperit în dormitorul tractoriștilor din comună, unde era folosit ca suport pentru ligheanul în care aceștia se spălau, iar alte piese de mobilier au ajuns la alte instituții din comună. Nu se mai știe unde au dispărut lambriurile, sobele vechi și alte decoruri arhitecturale din conac, iar un superb candelabru din salon, care mai exista în conac când aici funcționa școala, a dispărut după cutremurul din 1991, care a afectat puternic întregul complex.

Acoperișul conacului și tavanul salonului de la etaj s-au prăbușit, iar biserica romano-catolică, transformată în anii regimului comunist într-un café-bar, a fost atât de avariată încât a fost demolată.

În anii ’90 au început lucrări de restaurare ale conacului de la Banloc, ulterior, Ministerul Culturii a dorit să amenajeze în castel un centru internațional pentru convenții și congrese și a încercat să ia în administrare directă complexul, dar nici un proiect nu a fost finalizat. Întreaga moștenire a principesei Elisabeta a fost revendicată de Paul Lambrino, care nu a putut prezenta acte de moștenitor, și a urmat un lung șir de procese, care încă nu au fost definitiv soluționate. Primăria din Banloc a donat castelul Mitropoliei Banatului, care dorește să organizeze aici o tabără ecumenică.

Surse foto: wikipedia.org, e-primarii.ro, adevarul.ro, timpolis.ro