Îndrăgitul folkist Vasile Şeicaru va susţine un concert extraordinar la Timişoara, joi 11 mai, de la ora 20.00, la Porto Arte, biletele pentru acest spectacol având un preț de 35 lei.
Vasile Şeicaru s-a născut în data de 10 iulie 1951, la Oancea, în judeţul Galaţi, şi a debutat în formaţia Cristal ca solist vocal, în 1970. Din 1978 devine membru al Cenaclului Flacara, desfăşurând o susţinută activitate solistică. În 1984 părăseşte Cenaclul Flacăra, dar continuă activitatea de solist folk, apărând pe scenă alături de cunoscuţi artişti din zona rock, pop şi folk. Din 1990 evoluează în exclusivitate solo, efectuând numeroase turnee în ţară şi peste hotare (Germania, China, Coreea, Rusia, Statele Unite, Canada, Suedia). Participă la cele mai importante manifestări folk naţionale (Festivalul Primăvara Baladelor, unde este laureat pentru piesa „Dacă toate-acestea fi-vor învăţate”, Festivalul National de Muzică Folk Om Bun, în cadrul căruia primeşte în 1996 Marele Premiu pentru întreaga activitate), dar şi internaţionale (Festivalul Rock Pop Folk de la Moscova, unde primeşte premiul presei pentru piesa „Lumina”). Din 1996 reia sporadic colaborarea cu Ştefan Hruşcă, dar şi cu Victor Socaciu, împreună cu care concerteaza în ţară şi mai ales în afară: SUA, Canada, Irlanda, Germania, Austria, Franţa, Belgia, Grecia, Italia etc.
În prezent, susţine prin ţară concerte live, spectacole „de autor” organizate de o echipă completă (manager, sunetişti, tehnicieni).
„Folkul este un gen de nișă, la ora aceasta este exact cum trebuie să fie. În anii `80 nu avea cu cine să se ia la trântă. Acum are, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să inviți la televizor cântăreții de folk tineri. Sunt niște cântăreți, tineri, excepționali. Muzica folk se ascultă cu absolut orice, în momentul în care ai apărut pe scenă, vii în sală, și ciulești urechile. Dar în momentul în care ciulești urechile, s-ar putea să nu fie destul, dacă nu ești pregătit. Folkistul îți vine cu niște versuri care sună așa: ”Lumânări de nuntă țin în labe urșii/ Lupii suflă-n focul stânelor pustii/ În rostogolire ne unesc obârșii/ Nu-mi vei fi mireasă, mire nu-ți voi fi”. E vorba despre un cântec de-al meu, versuri Adrian Păunescu. Versurile acestea sunt excepționale, le-a scris Adrian Păunescu pentru mine. După care și-au găsit locul într-o carte. Eu n-am luat versurile gata făcute. Păunescu m-a privit în ochi și a spus versurile acestea. Le-a scos din el, așa se scrie muzica aceasta, trăind momentele. Nu m-am simţit niciodată bătrân pe scenă. Eu accept să apar pe scenă atât timp cât va arde scânteia. Când nu va mai fi strălucirea voi ști să mă retrag. Deocamdată nu e cazul. Nu m-am simțit bătrân, nu mă simt și nu știu ce e bătrânețea. Aaa… față de sufletul meu, când sunt eu cu mine însumi și mă duc dimineața să mă spăl cu periuța pe dinți și mă duc în fața oglinzii, evit să mă uit în oglindă, dar dacă mă uit și văd un personaj pe care-l recunosc din ce în ce mai greu… este cu totul altceva. Îmi dau seama că a trecut timpul peste mine și nu mai recunosc personajul din oglindă. Dar timpul a trecut foarte frumos și dacă ar fi să o iau de la capăt aș face exact aceeași chestie. Din contră, aș studia mai mult, aș cânta mai mult, aș repeta mai mult“, a declarat artistul în cadrul unui interviu acordat ziarului Unirea din Alba Iulia.
