Daniel Silvian – Petre, solistul trupei Survolaj: „Eu personal nu am trac...

Daniel Silvian – Petre, solistul trupei Survolaj: „Eu personal nu am trac pe scenă, dar când cânt în Timişoara parcă mi se înmoaie un pic nu picioarele, ci inima“

0
DISTRIBUIȚI

Formaţia Survolaj, care a luat naştere în 1987, la ideea lui Daniel Silvian Petre, pe atunci elev la Liceul de Filologie – Istorie (actualul Colegiu Bănăţean) şi a devenit în scurt timp un reper în muzica rock autohtonă a revenit în atenţia melomanilor în cursul acestei veri cu câteva concerte de „comeback“, printre acestea numărându-se recitaluri susţinute în cadrul primei ediţii a festivalului Artă’n Casă – Ciclova Socolari Potoc, Top T Buzău sau memorabilul recital susţinut în cadrul primei ediţii a Câta Festival, eveniment desfăşurat la Şag.

Primul concert „acasă“ al trupei care a scris o filă de istorie în muzica rock românească va avea loc sâmbătă 7 octombrie, de la ora 22, la Reflektor Venue. În cadrul evenimentului vor mai cânta în deschidere The Different Class, iar biletele de intrare costă 20 lei în avans şi 30 lei la faţa locului. Formaţia alcătuită din Daniel Silvian – Petre, Levi Molnar, Zsolt Szabo şi Ştefan Czifrak pregăteşte un spectacol deosebit pentru concertul din Timişoara. Solistul formaţiei ne-a acordat un interviu înaintea evenimentului în care ne-a povestiti despre feedback-ul pe care l-au avut cu ocazia comeback-ului, planuri de viitor şi…dorinţa lui de a da mâna cu Nicu Covaci, pe care îl consideră „de-o importanţă, pentru cultura română, egală cu a lui Eminescu“.

 

– În 2017, la 30 de ani de la înfiinţare Survolaj a susţinut deja câteva concerte de comeback. Cum aţi fost primiţi de public şi care a fost sentimentul „revenirii“ pe scenă?

DSP – Aveam oarece dubii dar, încă nu-mi dau seama de ce, am fost primiţi cu foarte mult entuziasm şi căldură. Oamenii au venit de peste tot din ţară şi chiar şi din străinătate, mai ales motociclişti. M-am bucurat foarte tare că lumea cumpărase de pe net vinylurile noastre şi cărţile mele de poezie. E foarte mişto să auzi că publicul îţi ştie piesele şi textele, mai ales că noi nu facem faze din alea cu ”toată lumea mâinile sus, vreau să vă aud”…

– Aveţi în plan să faceţi şi piese noi sau rămâneţi la piesele cunoscute? În cadrul Câta Festival aţi cântat şi o compoziţie nouă. Cum s-a născut ?

DSP- Vrem să facem cel puţin o piesă nouă cu tot cu videoclip. Piesa cântată în premieră la Câta e o adaptare după Maria Tănase. S-a născut brusc, cred că în 5 minute a fost gata iar a doua zi am cântat-o la festival. Am simţit nevoia să facem o piesă cu un sound mai aproape de ce ascultăm azi, nu cu ce ascultam acum 30 de ani (Tool, A perfect circle) şi, cum nu aveam nici un text nou de-al meu la sala de repetiţii, mi-am amintit de piesa asta pe care o cântam cu Kindlein , Până când nu te iubeam. O cântă şi Pink Martini, chiar în româneşte.

– Concertul din Reflektor Venue va avea loc în cartierul în care ai copilărit (Şagului). Iar duminică, în 8 octombrie veţi cânta în cadrul evenimentului caritabil Concert Pentru Timişoara.


Aţi pregătit ceva special pentru aceste evenimente?

DSP – Cred că singurul timişorean de la nord de Bega cu care am colaborat în 30 de ani de activitate e Ovi Mihăiţă, de la Teatrul Aoleu. Mi se pare funny să mă duc pe jos la propriul concert, circa 100 de metri. O să fie un concert special fiindcă în Timişoara nu merge cu abureli gen ”tot înainte: tare, repede şi fals”. Eu personal nu am trac pe scenă, dar când cânt în Timişoara parcă mi se înmoaie un pic nu picioarele ci inima. Duminică în 8 octombrie o să cântăm câteva piese şi la evenimentul organizat de Ilie Stepan, în Piaţa Libertăţii. Sper să am ocazia să dau mâna cu Nicu Covaci, pe care nu-l cunosc personal dar pe care îl consider de-o importanţă, pentru cultura română, egala cu a lui Eminescu. Sunt ferm convins de ce spun…..

– La capitolul planuri, ştiu că există ideea de a reedita muzică pe vinil, cu o casă de discuri din Ungaria….Când ne putem aştepta la aşa ceva?
DSP – Trebuie să recuperez de la Bucureşti benzile originale ale vinylurilor din anii 90 şi apoi, cei din cei din Ungaria se pot apuca de treabă. M-ar distra să le stricăm socotelile colecţionarilor de discuri. Spun asta pentru că un disc Survolaj costă cam 50 de euro pe ebay, din care trupei îi revine fix zero….

– Având în vedere că în 2017 muzica comercială a invadat spaţiul public, iar rock-ul (cel puţin în România) n-o duce prea bine, care sunt aşteptările voastre visavis de acest comeback? Cum vezi tu personal destrămarea unor trupe ca Iris sau Compact şi-n general „mişcarea rock“ românească în 2017?

DSP: – Nu am nici un fel de aşteptări, nu numai de la Survolaj sau de la rock, ci de la viaţă în general. Vreau să trăiesc un pic mai lejer, la anul fac juma de veac de viaţă şi mi-a cam ajuns agitaţia şi încrâncenarea. Vorba lui Hemingway: nu confundaţi agitaţia cu acţiunea. Mi-am şi pus pe uşa de la intrare un afiş cu o dumă din Stones şi cu una din Beatles: NO EXPECTATIONS, LET IT BE. Rockul, de afară şi de la noi, va fi clasic sau deloc. Clasic, adică o muzică bărbătească pentru agăţat gagici adevărate şi pentru educat băieţi deştepti şi supăraţi pe viaţă. Îmi pare rău de ce se întâmplă la Iris şi Compact, sunt două trupe care m-au marcat în adolescenţă. Sper să îşi continue activitatea, e nevoie de ele mai mult ca oricând.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.