Reprezentant al scenei underground: „Toate locațiile care fac concerte merg prost în Timișoara“

Numele lui Marius Rus este cât se poate de cunoscut în rândul amatorilor de rock din Timișoara, acesta fiind unul din promotorii concertelor de profil din oraș, care de-a lungul ultimilor ani a realizat o serie de evenimente în cadrul cărora au cântat formații internaționale și, bineînțeles, trupe autohtone. Unul din fondatorii clubului Daos (care a „ținut steagul sus“ în underground-ul timișorean în perioada 2010 – 2018), Marius a ajuns în tabăra organizatorilor de evenimente grație faptului că Timișoara nu avea parte de locuri dedicate acestui curent.

„Împreună cu un prieten am pus bazele clubului Metalbox din strada Moților prin 2006. Era o frustare fiindcă pe vremea aceea nu prea erau locuri de cântat în Timișoara. Pe vremea acea lucrurile stăteau altfel, nu prea se găsea nimic aici. A trebuit să aducem scule din Germania și am colaborat și cu cei de la Negură Bunget și cu Alin Petruț de la trupa Gothic. Am avut probleme cu propietarii la care eram chiriași și am fost nevoiți să ne mutăm. Am început să căutăm locații, împreună cu Adi, asociatul meu, și așa am ajuns la Paltim, unde am găsit sala în care am deschis în 2010 clubul Daos“, își amintește el.
Timp de opt ani, clubul Daos a reprezentat un bastion al muzicii underground, numeroasele evenimente desfășurate aici aducând în fața publicului local o serie de formații internaționale „cu greutate“ din domeniu, locul devenind încet – încet o stație „obligatorie“ în rândul trupelor care efectuează perioadic turnee europene. În ceea ce privește colaborarea cu artiști, Marius recunoaște că este mult mai ușor să ai de-a face cu muzicieni străini, unul din motive fiind acela că aceștia sunt mult mai profesioniști decât cei autohtoni.

„Am deschis clubul cu concert Negură Bunget și am fost foarte optimiști și încrezători la început. Pe parcurs am realizat că e mult mai ușor să aduci formații de afară, fiindcă aceștia sunt mai profesioniști decât majoritatea artiștilor de la noi. Secretul unui promoter de succes este acela ca să intri într-un cerc select, în care marile agenții de booking prind încredere în tine. Agențiile mari de afară îți oferă o șansă o singură dată. Dacă faci față, te-ai calificat. Din păcate, la noi în țară scena este volatilă și nu se câștigă bani. Puțini reușesc să trăiască exclusiv din muzică și de aceea trebuie să ai nervi de oțel ca să supraviețuiești. Au apărut mulți impresari și pe la noi care credeau că e ușor să faci asta, dar în scurt timp au și dispărut“, spune Marius.

Trupele nu vin în România cu reducere

Una din problemele scenei muzicale underground din orașul nostru este aceea că oamenii implicați în organizarea concertelor nu au parte de niciun fel de sprijin. Asta în condițiille în care deși onorariul trupelor străine este același în orice colț al lumii, iar publicul autohton are pretenția să vadă spectacole „ca afară“ cu bani „ca acasă“.

„Este foarte greu în România să ai un club underground. Ca și logistică ai nevoie de scule, tehnicieni și multe alte costuri. Lumea nu înțelege acest aspect. Trupele nu vin în România cu reducere, iar formațiile cu renume au onorarii de la 3000 de euro în sus. E drept, dacă mai au o dată liberă, mai poți negocia. Situația în Timișoara este mai bună decât cea din Arad, de exemplu, dar lucrurile nu merg bine. Publicul vine la concerte în proporție de 80 la sută pentru socializare și doar 20 la sută sunt cei care sunt fani adevărați. Au apărut generații noi în ultimii ani, dar situația nu e bună. Nu ești susținut, nu ești respectat. Și atunci, la un moment dat te saturi să fii singur. Poate ar trebui ca distribuitorii de băuturi să înțeleagă că aceste cluburi au nevoie de sprijin. Pe ei nu îi interesează că faci o chestie frumoasă și utilă pentru societate. Totul e la latitudinea unor manageri pe care nu îi interesează nimic. Discounturile noastre la club erau mai mici decât la alții, fiindcă pe mulți nu îi interesează defel underground-ul“, spune Marius Rus.

Chiar dacă în ultimii ani scena timișoreană de underground a prins „aripi“ și câteva formații au reușit să scoată albume interesante și chiar să susțină turnee în afara granițelor, per ansamblu, una din problemele scenei românești de profil este aceea că formațiile românești preferă să cânte în țară, deoarece concurența „de afară“ este mult mai mare.

„Principala problemă a trupelor românești este aceea că nu vor să iasă în străinătate să cânte.

Acolo, scena e mult mai dură, sunt multe trupe pregătite. Câte trupe avem în Timișoara? Dincolo, înmulțim acest număr cu cinci, într-un oraș comparabil cu al nostru. Mai există preconcepția la noi că trupele mici trebuie să-și scoată cheltuielile într-un turneu. De aceea, toate trupele se învârt în acvariul românesc al cluburilor de profil. Sunt puține cluburi, se învârt aici unde e sărăcie și după ceva timp trupa se sparge, intervin diferite probleme. Afară, alții au muncit mulți ani de zile ca să ajungă la nivelul actual. Afară, trupele mici plătesc bani ca să cânte într-un club, nu cer bani. E musai să te promovezi fiindcă nimeni nu vine buluc să vadă o trupă necunoscută. Trebuie să insiști, să muncești, ca să crești. La noi, lumea nu înțelege treaba asta. Unele trupe au impresia că promoterii de cluburi trebuie să promoveze trupele“, spune Marius Rus.

”Dacă am avea infrastructură am putea face evenimente mari și-n Timișoara”

Având în vedere faptul că în ultima vreme numărul de evenimente din zona underground a crescut simțitor, aparent, scena merge în direcția bună. Având în vedere particularitățile și obiceiurile spectatorilor care asistă la asemenea evenimente în zona noastră, lucrurile nu sunt deloc simple. Mai mult, dacă scena nu va beneficia de un sprijin, acțiunile promotorilor din acest stil riscă să se diminueze considerabil.

„Scena locală a evoluat bine. Trupele au scos albume și au avut activitate creativa. Se mișcă ceva. Sunt mai multe evenimente ca și număr, dar publicul e același ca cifre. Scena a crescut, dar nu suficient de mult. Numărul de oameni e la fel. Parcă-s mai mulți, dar mai dispersați. Iar trupele mici intră tot mai tare în anonimat. În Cluj treaba merge mai bine, fiindcă au locații mai bune. Și mentalitatea e altfel. În Timișoara vin studenți din zone în care nu se întâmplă nimic. Ei nu înțeleg conceptul de concert, de ce trebuie să plătească bani pentru a vedea ceva sau de ce costă berea 6 lei. Mulți au trăit la sat și acolo au și rămas ca mentalitate. La Cluj au cluburi bine puse la punct și oameni care știu ce înseamnă concertele. La noi se tot discută de o sală polivalentă de 20.000 de oameni, dar nu avem o sală de 1.000 de oameni. Dacă am avea infrastructură, am putea face evenimente mari și-n Timișoara, ar veni lumea din zonă. Lucrurile merg într-o direcție proastă. Închiderea Daos-ului e un semn. Toate locațiile care fac concerte merg prost în Timișoara. Dacă cineva nu o să se implice ușor – ușor, acestea o să se închidă. Susținerea ar trebui să vină din mai multe locuri. Dacă oamenii nu plătesc bilet, de exemplu, nu ai cum să faci evenimente. Concertele gratuite au făcut un mare rău scenei. Am o părere proastă și vizavi de trupele care acceptă așa ceva. La urma urmei, nu e vorba numai de bani, ci și de reputație. Trebuie să ai o cotă ca artist. Iar când cânți pe gratis, nu mai ai nicio cotă. Cred că primăria ar trebui să facă concerte pe bilete. La Sibiu, se poate, cu ArtMania. Nu mă duc la concertele gratuite din centru pentru că acolo e o ciorbă. Nu mă simt bine. Un anumit concert adună un gen de oameni, cu care vrei să fii acolo. La noi concertele astea sunt cu trecători. Toți se uită, dar nimeni nu înțelege nimic. Până când cineva nu pricepe cât rău fac chestiile astea, e grav“, spune Marius Rus.

Printre „obiceiurile“ nesănătoase ale publicului care vine la concerte în Timișoara se numără și faptul că imediat după „show“ lumea pleacă buluc. Chiar dacă momentan Marius s-a retras din activitatea de promoter de evenimente underground, el nu exclude posibilitatea ca pe viitor să revină asupra acestei decizii.

„De-a lungul anilor, am observat multe tendințe. De exemplu, bariera pentru ca la un concert toată lumea să se simtă bine este 20 lei. La prețul ăsta vin și cei care socializează. Dacă e mai mult, vin numai fanii. Sau că lumea pleacă buluc după concert. Niciodată nu am apelat la susținere din partea autorităților. Am preferat să facem treaba pe spinarea noastră. Am închis clubul fiindcă nu mai aveam timp. Dacă nu faci ceva cum trebuie, nu merge. E un cerc vicios din care nu ai scăpare. E mai greu acum, în 2018, să susții un club de underground decât în 2010. Nici atunci nu aveam timp, dar percepeam altfel lucrurile. Noi nu am făcut bani. A fost un volum imens de muncă, o perioadă lungă. Doar de dragul rock’n’roll–ului. Și la un moment dat începi să îți pui întrebări. Pentru mine, această perioadă a fost cu mari sacrificii și materiale și pe plan personal. Nu poți s-o faci la infinit. Deocamdată, vreau să mă concentrez pe lucrurile care mi-au lipsit în ultima perioadă. Poate voi mai face concerte și pe viitor, dar deocamdată am obosit“, spune Marius Rus.