Copilărie în iad. Sute de micuți din Timiș au parte de bătăi, jigniri, înfometări sau chiar abuzuri sexuale

Sute de micuți din județul Timiș au parte de o copilărie de coșmar. Bătăi, jigniri, înjurături, înfometări sau abuzuri sexuale reprezintă pentru o parte dintre copii “normalitatea”. Iar traumele în urma acestor drame cumplite sunt greu de depășit.

La vârsta de 10 ani, Maria a avut parte de o experiență înfiorătoare. Un vecin din satul Cerneteaz, comuna timișeană Giarmata, s-a gândit să-și satisfacă poftele carnale violând-o pe fetiță. A fost prima traumă dintr-un șir lung, care i-au transformat copilăria într-un calvar. Micuța a fost amenințată de agresor, iar de frică, nu a spus nimănui prin ce trece. Abia în luna aprilie a acestui an, cineva a alertat poliția. O lună mai târziu, bărbatul a ajuns și după gratii, fiind arestat preventiv pentru “viol în formă continuă”.

„Începând cu anul 2016, pe când persoana vătămată B.M.R. avea vârsta de 10 ani și până în luna aprilie 2018, inculpatul P.M. a obligat-o să întrețină relații sexuale orale cu el, atât la domiciliul său din în com. Giarmata, sat Cerneteaz, cât și la locul acestuia de muncă”, au transmis reprezentanții Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, într-un comunicat de presă.

După aproximativ doi ani, Maria a scăpat din iadul la care bărbatul a condamnat-o, însă abuzurile sexuale la care a fost supusă în mod repetat i-au provocat traume adânci. Imediat după ce oamenii legii au fost sesizați, iar violatorul reținut, fetița a fost audiată în prezența unui asistent social din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilui (DGASPC) Timiș, care s-a autosesizat. Apoi reprezentanții instituției au preluat cazul, iar Maria a fost evaluată psihologic, iar apoi introdusă în programul de consiliere psihologică. Totul în speranța că vor reuși să o ajute pe fetiță să treacă mai ușor peste copilăria de coșmar.

De abuzuri sexuale repetate a avut parte și Ioana, o altă fetiță din orașul timișean Deta, în vârstă de 12 ani. Micuța a fost violată de propriul tată care, în final, a ajuns după gratii, fiind condamnat la ani grei de închisoare. Ioana a trebuit să îndure însă și indiferența mamei care nici măcar n-a vrut să audă de ea, cei doi părinți fiind despărțiți, iar fetița se afla în grija tatălui. “Mama ne-a spus că nu dorește să-și asume niciun fel de responsabilitate vizavi de creșterea și îngrijirea fetei. A afirmat că ar vrea să fie decăzută din drepturile parentale. Are abilități parentale zero”, ne spune, revoltată, Rodica Popescu, șeful Serviciului de Prevenție și Intervenție în Urgență din cadrul DGASPC Timiș, care s-a confruntat cu mii de cazuri ale unor copii abuzați în cei 27 de ani de experiență ca asistent social.

„În final, fetița și-a găsit echilibrul, a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică și de curând am instituit o măsură de protecție specială, adică un plasament în regim de urgență la unchiul matern, fratele mamei, care are o familie frumoasă și dorește să-și asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii copilului”, a detaliat Rodica Popescu.

Telefonul Copilului

Potrivit reprezentanților DGASPC Timiș, abuzurile sexuale lasă cele mai adânci urme în sufletul unui copil. Doar anul trecut, 21 de minori din județul nostru au fost violați. Alarmant este faptul că, în primele patru luni ale acestui an, au fost semnalate deja 11 astfel de situații.

Rodica Popescu spune că majoritatea abuzurilor asupra minorilor sunt sesizate prin Telefonul Copilului – 0256-983, înființat în februarie 2001. Vorbim de un serviciu specializat care funcționează permanent și la care orice persoană poate semnala situația unui copil abuzat, neglijat, aflat în situații de risc sau în dificultate. Doar în cursul anului 2017, la Serviciul de Prevenție și Intervenție în Urgență din cadrul DGASPC Timiș au fost înregistrate 819 cazuri de abuz asupra copiilor, în creștere cu 232 față de anul 2016. Anul trecut, cele mai multe abuzuri semnalate au fost cele de neglijare – 757, 24 de abuzuri fizice, 21 sexuale, 13 emoționale, iar patru minori au fost exploatați prin muncă.

„Un angajat al DGASPC Timiș răspunde mereu la acest număr de telefon, iar, în cazurile de urgență, o echipă formată din angajați ai instituției se deplasează la fața locului, pentru evaluarea situației și luarea măsurilor care se impun. În caz de necesitate (părinți agresivi, de exemplu), se apelează la sprijinul Poliției”, transmit reprezentanții DGASPC Timiș.

În cadrul Serviciului de Prevenție și Intervenție în Urgență lucrează 13 asistenți sociali, toți pregătiți să răspundă la Telefonul Copilului.

Nu sunt psihologi, dar au învățat să ofere consiliere telefonică persoanelor care sună pentru a depăși situația de criză, uneori chiar copii victime ale unor abuzuri. În cazurile critice, o echipă mobilă formată din doi asistenți sociali și un șofer este pregătită la orice oră să intervină pentru salvarea unui copil aflat în pericol.

„La Telefonul Copilului sună victima, familia, vecinii, personalul didactic, autoritățile locale, chiar și preotul. Dacă este risc iminent, echipa mobilă se deplasează în teren. În cazul în care se observă că situația este foarte gravă, se solicită ambulanța. Se face o evaluare inițială, iar dacă se impune, se preia copilul. În funcție de problematică, se procedează la expertiza medico-legală, pentru că avem nevoie de probe”, explică Rodica Popescu.

Lucrurile se complică pentru asistenții sociali în momentul în care doresc să scoată copilul din familie, iar părinții se opun. Astfel, de cele mai multe ori merg însoțiți de polițiști, pentru că au nevoie de protecție.

„Părinții au diverse comportamente, depinde în ce stare îi găsim. Putem găsi părinți alcoolici, care sunt extrem de agresivi, și atunci avem nevoie de protecție. De regulă, nu mergem singuri pentru că suntem pățiți: scuipături, înjurături, ne ducem cu poliția. Dacă întâmpinăm opoziție și părinții se opun preluării copilului, avem posibilitatea să întocmim un raport pentru emiterea unei ordonanțe președințiale. În 48 de ore instanța de judecată ne emite acea ordonanță de preluare în regim de urgență a copilului din familie. Sunt destule astfel de cazuri în care nu putem să preluăm copiii pentru că nu avem acordul familiei. Nu vor să-i lase, nu vor să recunoască abuzurile, sub nicio formă nu ne înțelegem cu ei, în condițiile în care noi avem probe clare că unul dintre părinți sau chiar amândoi sunt abuzatori. Dacă nu întâmpinăm opoziție, preluăm copilul, instituim o măsură de protecție socială la o familie, la un asistent maternal profesionist sau în cadrul unui centru. Mai puțin mergem acum cu copiii în centru. În momentul în care preluăm copilul, încercăm să identificăm familia extinsă. Este cel mai bine pentru copil să rămână în cadrul familiei, chiar dacă este rudă până la gradul patru”, a afirmat șeful Serviciului de Prevenție și Intervenție în Urgență.

Rodica Popescu semnalează faptul că au crescut abuzurile asupra copiilor din județul Timiș, în ultimii ani. Statisticile arată că sunt un pic mai mulți copii neglijați sever în mediul rural, iar majoritatea minorilor abuzați provin din familii dezorganizate, monoparentale, consumatoare de alcool sau droguri sau au părinți plecați la muncă în străinătate și sunt lăsați în grija rudelor sau a vecinilor.

Tentative de suicid din cauza abuzurilor

Iasmina Mica lucrează în cadrul Serviciului de Consiliere Psihologică din cadrul DGASPC Timiș de aproape 11 ani. Psihologul timișorean a încercat să ajute numeroși copii abuzați să treacă peste traume, dar recunoaște că toată această experiență este grea și dureroasă.

„Suntem și noi oameni și e foarte greu și pentru noi. Inevitabil ajungi să empatizezi cu persoana care a trecut prin așa ceva, cu copiii. Este dureros să lucrezi cu un copil și să înțelegi prin ce a trecut. Dar dincolo de asta, cred că cel mai important e faptul că prin munca ta ajuți un copil și recompensa e pe măsură, chiar dacă e greu de lucrat cu cazuri de acest fel”, mărturisește Iasmina Mica.

Psihologul consiliază copii care sunt supuși tuturor felurilor de abuzuri, iar forma cea mai gravă este cea sexuală, uneori fiind pusă în pericol chiar viața minorului. Unii copii sunt atât de afectați de experiențele de coșmar trăite, încât încearcă să-și ia singuri viața.

„Ține de vârsta copilului cât de afectat e în urma unui abuz de orice fel, cât de mult a decurs abuzul respectiv, o perioadă mai scurtă sau o perioadă mai îndelungată, cu cât e perioada mai îndelungată, cu atât copilul suferă mai mult. Copiii sunt foarte afectați: sunt simptome fizice, somatice și comportamentale. Pe partea de comportament se văd modificări în ce înseamnă integrarea lui socială, este inhibat, poate devine agresiv, anxios, depresiv. La nivel fizic sunt mult mai ușor de decelat semnele. La nivel somatic pot să apară tulburări de somn. Din păcate, de cele mai multe ori, în cazurile de abuz sexual sunt manifestări de stres post-traumatic sau de tip disociativ sau care se materializează inclusiv prin autoagresiune: tentative de suicid, tăieturi pe mâini”, a afirmat Iasmina Mica.

În unele cazuri, copiii abuzați nu-și pot reveni doar cu consiliere, astfel că se apelează chiar și la psihoterapie sau chiar medicație. De multe ori, potrivit psihologului timișorean, ajung să se raporteze anormal la realitate, din cauza experiențelor care i-au marcat profund. Iar când devin adulți, nu puțini devin agresori la rândul lor sau caută persoane care să le abuzeze.

„De exemplu, unui copil ajunge să i se pară normal să fie abuzat, pentru că e felul în care a interacționat cu părintele sau cu abuzatorul, care poate să fie cineva apropiat sau un cunoscut, și asta e realitatea în care crede copilul. Până la urmă, pentru el, anormalitatea revine normalitate. E cumva greu să lucrezi cu copilul, să-l faci să înțeleagă că există și o altă posibilitate. El a fost crescut în ideea că e bine să ia bătaie, să fie abuzat, pentru că nu a văzut o altă alternativă la ce i s-a întâmplat. Perioada de a-i reîncadra viața este cea mai dificilă în lucrul cu copilul. Cu cât intervenția este mai târzie, cu cât abuzul a fost mai îndelungat, cu atât e mai greu de reabilitat copilul, pentru că asta poate să aibă reminiscențe și în viața adultă. Există două variante: fie să devină o victimă ușoară, adică să caute partener sau persoane care să îl abuzeze, să se repună în situația de abuz, sau la rândul lui să devină un agresor și să ajungă să abuzeze alți copii sau adulți”, mai spune Iasmina Mica.