Spectacolul „Kali Traš” (Frica neagră) de Valerică Stănescu, în regia lui Mihai Lukacs, realizat în parteneriat cu Teatrul Evreiesc, ajunge şi la Timişoara mâine seară, 9 noiembrie, şi va fi jucat pe scena Teatrului German, de la ora 19:30.
Spectacolul, o adaptare liberă după romanul „Cu moartea-n ochi” al supravieţuitorului ţigan Valerică Stănescu, montat în continuarea proiectului „Teatrul rom nu e nomad”, realizat în 2017 cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, aduce pentru prima dată în discuţie problema exterminării ţiganilor de către fascişti în Al Doilea Război Mondial, un episod emblematic din timpul regimului Antonescu, puţin cunoscut şi discutat.
Pornind pe urmele unei trupe ţigăneşti de teatru ambulant din România anilor ʹ40, „Kali Traš” spune, poate, cea mai dureroasă şi importantă poveste a acestei etnii, iar pe măsură ce evenimentele se precipită, vieţile celor patru protagonişti, Leanca, Şopârla, Franţ şi Diloda, iau o întorsătură bruscă, în momentul în care află că vor fi deportaţi în Transnistria, unde nu ştiu ce îi aşteaptă.
Această dramă a etniei ţigăneşti a fost aproape uitată şi abia în 2004 România a recunoscut genocidul la care au fost supuşi ţiganii deportaţi în Transnistria. „În «Kali Traš» am folosit toate resursele noastre artistice, pasiunea, dar şi furia şi durerea, pentru a reda o istorie atât de întunecată. Cu «Kali Traš» ne dorim mai mult decât o simplă prezentare a trecutului. Vrem un spectacol care să rămână în minţile şi sufletul oamenilor, mult timp de-acum încolo. Deşi dureros, facem un apel la memorie, pentru a răspunde la situaţiile contemporane în lumina experienţelor trecute. Înlocuim amnezia confortabilă emoţional cu răspunsuri complexe din istoria noastră recentă”, spune Mihaela Drăgan, una dintre protagonistele spectacolului.
Prima companie de teatru feminist rom a luat fiinţă la Bucureşti, în 2014, şi a fost numită „Giuvlipen”, un cuvânt inventat de fondatoarele acesteia, Mihaela Drăgan, Elena Duminică şi Zita Moldovan, pornind de la cuvântul „Giuvli” (femeie), care în limba ţigănească înseamnă feminism.
Compania are deja la activ cinci spectacole, al căror principal scop este acela de a aduce în discuţie atât problemele rasiale cu care se confruntă comunitatea, cât şi statutul femeilor în cadrul acestei comunităţi şi în cadrul societăţii româneşti.
„Activismul nostru a crescut odată cu experienţa noastră în teatru şi de-asta ne-am dorit ca teatrul nostru să fie mai politic, să fie contemporan, să vorbească despre teme actuale şi să schimbe mentalităţi şi percepţii despre rromi şi femeile rrome”, subliniază Mihaela Drăgan.
Compania independentă Giuvlipen a fost denumită de agenţia Reuters „avangarda revoluţiei rome, un contraatac, prin artă şi activism, la secole de opresiune”. Ea dezbate teme sociale contemporane, controversate şi provocatoare, practică o artă politică şi abordează istorii uitate. „Teatrul rom nu e nomad! 2018” doreşte să contribuie la înfiinţarea unui teatru ţigănesc în România şi la mărirea vizibilităţii acestuia în rândul publicului larg.
