Chinurile unui organizator de evenimente în Timișoara. Cum subminează administrația viața artistică

Alin Rotariu este cunoscut în mediile artistice timișorene drept unul din inițiatorii festivalului Simultan și coordonatorul platformei Jazz Updates.

Inițiat de un grup de artiști printre care s-au mai numărat și Huba Antal, Levente Kozma, Szilard Szoke și  Sorin Vreme, festivalul Simultan s-a născut ca un proiect având scopul de a creea o platformă pentru proiecte culturale contemporane care folosesc tehnologia ca mediu artistic de exprimare.Cea de-a 13-a ediție a acestui eveniment, care ar fi trebuit să se desfășoare în cursul acestui an, nu a mai avut loc. Din motive care amintesc de celebrele sketch-uri cu Stan și Bran. Inițial, autoritățile locale au anunțat că nu finanțează evenimentul din cauza unei presupuse neeligibilități. Mai apoi, au recunoscut că ..s-a strecurat o greșeală…Relația dintre operatorii culturali independenți din Timișoara și autoritățile locale nu este prea strălucită, iar faptul că ne apropiem cu pași repezi de momentul Capitală Culturală Europeană 2021 ar trebui să ne pună pe gânduri, căci, există toate șansele să ratăm cu brio această chestiune.

 

„Relația dintre operatorii culturali și autorități este …grea. Una din probleme este faptul că apelurile pentru proiecte se scot în kuna martie sau aprilie. Ceea ce înseamnă că contractele se semnează la sfârșit de iunie și cum în lunile de vară toată lumea e plecată în concediu, evenimentele se țin în lunile septembrie, octombrie și noiembrie. Unde se înghesuie toți operatorii culturali în spații insuficiente. Practic, în prima jumătate a anului nu se întâmplă mai nimic. Ar trebui ca evenimentele cu tradiție să crească în amploare. De când s-a anunțat că vom fi Capitală Culturală în 2021 au apărut multe ONG-uri și oameni care fac aceleași lucruri. Previzibil, dealtfel. Problema e că infrastructura nu s-a schimbat cu nimic, bugetele au crescut nesemnificativ. În plus, nu există o strategie declarată pentru 2021 și procesul de selecție al evenimentelor culturale nu este bine stabilit. . Mai avem puțin timp până în 2021 și cred că suntem pe cale să ratăm momentul. Suntem în întârziere și avem multe lucruri care nu s-au făcut“, spune Alin.

Grație pasiunii sale pentru muzica jazz, care vine din perioada în care Timișoara avea parte de celebrul club Pod 16, Alin a pus bazele unei platforme culturale care poartă numele de Jazz Updates, care s-a născut din nevoia de a completa „câteva paliere“ în acest domeniu. Primul eveniment pus la cale de ei a avut loc în data de 16 noiembrie 2015 la Filarmonica Banatul, unde Elevation Quartet au lansat albumul  „Songs From Afar”.

„Jazz Updates s-a născut după ce colegul meu Bogdan Popa s-a întors de la un festival de jazz de la Alba Iulia. Am discutat despre posibilitatea de a produce un concert la Timișoara cu Lucian Ban și așa ne-am trezit că am avut peste 600 de oameni la primul nostru eveniment, la Filarmonică. Ne-am propus să restaurăm zona de jazz. Nu e suficient să ai un festival pe an, sunt evenimente de nișă iar dacă nu sunt susținute periodic dispare legătura cu zona asta de muzică. Nu suntem în concurență cu alții, completăm niște paliere ale aceleiași zone. Nu vrem să facem festival și nici să aducem nume mari. Vrem să facem lunar evenimente în care să reclădim zona de concerte. Nu vrem  să mergem pe variante populiste de world music sau în alte zone, doar de dragul  a avea public. Nu avem accesul care îl au alții la fonduri extrem de mari , unde nu contează onorariul și realitatea. Vrem să creem o  sinergie între public să construim real. Încercăm să scoatem concertele de jazz din zona elitistiă, pentru noi jazz-ul e firesc și ar trebui să fie o normalitate. Ne-am încăpățânat să facem evenimente constant. E o problemă să faci des evenimente. Nu ne-am propus să revoluționăm ceva, ci să creem normalitate“, spune Alin Rotariu.

Nu mai e un secret pentru nimeni faptul că numeroasele concerte cu intrare liberă organizate de diverse structuri aflate generic sub tutela autorităților locale au reușit să creeze mari probleme în întreaga scenă muzicală din România.

Iar, dacă vorbim strict de capitolul jazz, existența festivalului Jazz TM – care se desfășoară anual, cu intrarea liberă în centrul orașului Timișoara – este „fără concept“.

„Concertele cu intrare liberă sunt rele pentru toată lumea, creează practici care nu-s normale, alterează relația dintre public și momentele live. Festivalul Jazz TM este o ambiție a Primăriei de a concura activități private. Adiminstrația s-a prins că e mai simplu să faci evenimente mari, cu bugete greu de controlat, decât să faci achiziții mici, unde știi că prețul unui pix e foarte clar. Nu e normal să faci concert cu Chick Corea pe gratis. E simplu să faci un eveniment mare cu o rețetă sigură. Evenimentele acestea nu ar trebui să fie făcute pe bani publici și cu intrarea liberă, căci genul acesta de concerte au capacitatea de a se autosusține. Ca Primărie, dacă tot faci așa ceva, ar fi frumos să faci lucruri care sunt noi, să îți creezi o particularitate. Se vede că nu există niciun concept în spatele Jazz TM. E cu de toate, uneori e prea world, alteori e rock, nu are o idee concept“, spune Alin.

Adeseori  muzica jazz este asociată cu termenul de snobism. În această privință, reprrezentanții platfomei Jazz Updates sunt de părere că lucrurile sunt la fel ca și-n alte domenii, iar o altă problemă care a „stricat“ piața este aceea că evenimentele gratuite au distrus granița dintre artă și „entertainment“.

„Da, există jazz și snobism, dar asta e valabil și-n operă sau muzica clasică. Nu știu câți din cei care vin la concertele de jazz din Timișoara sunt snobi și la urma urmei nici nu contează. Ceea ce e important este că le oferi șansa să își consolideze cunoștințele. Nu știu dacă contează că ești sau nu snob, ci felul în care te comporți. Să știi să îți închizi telefonul la începerea concertului, să aplauzi când trebuie, să nu te ridici la bis, să nu urli mai tare decât muzica de pe scenă….Multe din acestea s-au alterat și din cauza faptului că unii confundă arta cu entertainmentul. E adevărat, cele două se întrepătrund uneori. Dar, ca și strategie, din bani publici ar trebui să activezi într-o zonă care te onorează, nu care se autosusține“, spune el.

Cel mai de succes proiect al platformei Jazz Updates a fost Retracing Bartok, un proiect multidisciplinar de arheologie culturală, care a debutat recent și va fi dezvoltat de-a lungul mai multor ani. Legendarul saxofonist britanic John Surman, pianistul newyorkez de origine română Lucian Ban si violistul american, nominalizat la premiile Grammy, Mat Maneri au fost invitați să reimagineze împreună prin limbajul improvizației și al jazz-ului contemporan extraordinara arhivă de cântece populare românești colectate de Bela Bartok la începutul secolului 20. Chiar dacă au avut parte și de semi – eșecuri în cei trei ani de existență, Jazz Updates merge mai departe, în ciuda obstacolelor.

„Cel mai de succes proiect al nostru a fost  Retracing Bartok.Și ca și feedback și ca experiență.  Am avut parte și de semi – eșecuri. Adevărul e că nu am ieșit niciodată pe plus pe plan financiar. Am avut momente în care am fost descurajați. Fiindcă e foarte greu să faci un eveniment bun și cu bani. Fără…e și mai greu. Nu avem spații dotate și multe altele. E o vină comună că nu se întâmplă lucruri în oraș. E vina publicului, că e indiferent și blazat. E vina organizatorilor, e vina finanțărilor care se primesc cu întârziere…e o vină comună. Trebuie să  avem răbdare unii cu alții“,  spune Alin.

Eternele comparații între Timișoara și Cluj sunt neavenite în opinia interlocutorului, din cauza faptului că publicul de acolo „consumă“, iar în ceea ce privește scena de muzică jazz din Timișoara, aceasta este „aproape inexistentă“.

 

„Diferența între Timișoara și Cluj e mare. Se simte. Clujul are un public care consumă. De aici se suține scena. Acolo s-au băgat bani publici. Universitatea de acolo are tradiție mare. Studenții de acolo sunt mai bogați decât ai noștri. Atmosfera din Cluj e peste Timișoara, clar. Scena de jazz din Timișoara e aproape inexistentă. A existat o secție de jazz a facultății de muzică, care nu mai e. E greu să aduci muzicienii la masterclassuri. Așa cum studenții de la Arte nu merg la vernisaje…Există o lehamite, care pleacă și de la modelul pe care l-am preluat. Când am terminat Facultatea, profesorii îmi repetau obsesiv ideea conform căreia cultura nu merge, că o să fim săraci toată viața. Lumea nu se implică. Ne- am obișnuit cu ideea că trebuie să reușești din prima. Ar trebui să ne relaxăm și să muncim mai mult“, spune Alin.