Ediţia din luna noiembrie a proiectului „Serile patrimoniului”, iniţiat de Direcţia judeţeană pentru Cultură Timiş, s-a intitulat „Patrimoniu recuperat. Cazuri celebre”, un subiect mai mult decât incitant, în care s-a vorbit de obiecte de valoare, piste greu de urmărit şi anchete demne de un scenariu de film, care au ţinut auditoriul cu sufletul la gură.
Braconajul arheologic, piaţa neagră şi vulnerabilitatea instituţiilor
Cei doi invitaţi, Marius Mihai Ciută, arheolog şi investigator judiciarist, comisar-şef al Inspectoratului de poliţie Alba şi Călin Ioan Timoc, muzeograf la Muzeul Naţional al Banatului, au vorbit despre fenomenul extrem de rentabil al braconajului arheologic şi despre traficarea obiectelor de patrimoniu, estimate la o valoare de sute, mii sau zeci de mii de euro. Câteva cazuri de traficare a unor extrem de valoroase artefacte care au ajuns pe piaţa neagră, precum tablele de legi de la Troesmis, colierul cu cercei de la Căpâlna, Hercules de la Apulum sau monumentul pe care se află o inscripţie dedicată lui Mithras, zeu al luminii în mitologia orientală, al cărui cult s-a răspândit şi în Imperiul Roman, s-au finalizat în mod fericit prin recuperarea acestora, în ciuda vulnerabilităţilor existente în sistemul instituţiilor publice implicate în protejarea patrimoniului.
O valoroasă piatră votivă, obiect de decor într-o grădină
O inscripţie mithraică dedicată zeului de Dioscorus – a doua cunoscută până în prezent – se află pe un monument descoperit în secolul al XIX-lea la Apulum, care a fost găsit de poliţia patrimoniului în grădina unui bijutier din Timişoara. El mai deţinea numeroase arme de epocă iar în grădină, o serie de obiecte vechi, cel mai probabil pietre de râşniţă, şi o altă piesă rară, folosită pentru captarea apei scurse de pe acoperiş, deveniseră piese de ornament. Cea mai valoroasă piesă era o piatră votivă, considerată iniţial de mulţi un fals, dar în cele din urmă, mai mulţi arheologi şi cei mai buni epigrafişti au dovedit autenticitatea artefactului.
Nici provenienţa coloanei nu a fost uşor de stabilit, căci peste oraşele antice s-au suprapus cele moderne şi nu s-au putut face cercetări arheologice de amploare, multe piese au fost descoperite în condiţii neclare şi au ajuns în diferite alte locuri. Hemicoloana inscripţionată, datată în secolul al III-lea d.Ch., are o înălţime de peste un metru şi un diametru de 50 de centimetri. Cel mai probabil, susţinea baza coloanei şi capitelul unui lăcaş de cult ridicat în cinstea zeului Mithras. Un text similar apare pe un altar descoperit în 1890 la Alba Iulia iar analiza coloanei de calcar descoperite la Timişoara, despre care s-a crezut că provine de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, indică acelaşi loc de provenienţă. Prof. dr. Ioan Piso, un eminent epigrafist care a expertizat coloana, a exclus orice suspiciune de fals şi a subliniat că e vorba de o piesă extrem de rară, în întreg Imperiul Roman existând doar şase piese în care numele zeului e scris „Mythras”, cu „y”, detaliu care îi creşte considerabil valoarea. Piesa a fost recuperată şi acum se află în lapidarium-ul Muzeului Banatului. În urma colaborării cu epigrafişti de prestigiu, Csaba Szabó, Imola Boda, Victor Bunoiu şi Călin Timoc au confirmat autenticitatea monumentului şi în urma publicării unui studiu într-o importantă revistă de specialitate, inscripţia a ajuns să fie cunoscută în întreaga lume ştiinţifică internaţională.
Bunuri de patrimoniu, scoase din ţară prin vama Nădlac
La rândul lor, tablele de legi de la Troesmis, cel mai important document scris al istoriei noastre vechi şi un excepţional izvor de drept, au o valoare inestimabilă iar povestea lor, relatată de Marius Mihai Ciută, este demnă de-un roman poliţist.
Troesmis, aşezarea dobrogeană în care s-a descoperit şi un castru roman în care a fost cantonată o vreme Legiunea a V-a Macedonica, a fost ridicată la rang de municipiu după retragerea acesteia.
Cum statul este extrem de zgârcit cu fondurile alocate pentru săpături arheologice, a fost acceptată finanţarea venită din partea unui om de afaceri bucureştean, Bogdan Stambuliu, prin intermediul fundaţiei Dosoftei, cu care era asociat. Nivelarea cu buldozerul unei suprafeţe de aproximativ cinci hectare din zona sitului, fără vreun aviz din partea Comisiei Naţionale de Arheologie, a stârnit, cu aproape două decenii în urmă, un scandal imens. La scurtă vreme au apărut şi „detectoriştii”, care au cercetat grămezile de pământ formate după nivelare, căci fundaţia, care avea sucursale în mari oraşe ale Europei, scotea la vânzare valoroase obiecte provenite din braconaj arheologic. Multe obiecte, scoase din ţară prin vama Nădlac, s-au vândut prin diverse alte anticariate, al căror proprietar avea legături în întreaga „breaslă” a colectorilor.
Tablele de legi de la Troesmis, cel mai important document de pe teritoriul României
Primele zvonuri despre existenţa a două table de legi, din bronz, au apărut încă din 2002 în Marea Britanie, unde a început să circule o transcriere de mână a textelor pe care apărea numele oraşului Troesmis. Iniţial, tablele au fost scoase la o licitaţie eBay, unde erau publicate doar fotografii cu textul ilizibil, la un preţ de 142.000 euro. Un an mai târziu au fost cumpărate de o casă de licitaţii cu 80.000 de dolari bucata. Aceasta a dorit să le revândă, dar deşi oferta era foarte tentantă, nu s-au găsit amatori, deoarece nu putea fi dovedită provenienţa licită a tablelor. Profesorul Werner Eck, specialist în istoria Imperiului Roman, a reuşit să le fotografieze şi l-a înştiinţat pe profesorul clujean Ioan Piso despre existenţa acestora. Pentru a evita dispariţia pieselor, acesta a informat, discret, autorităţile judiciare iar Interpolul a început urmărirea acestora, pe baza fotografiilor puse la dispoziţie de profesorul Eck. Textul fotografiat a fost expertizat de dr. Ioan Piso, care a confirmat autenticitatea tablelor înainte de a le fi văzut şi le-a datat în a doua jumătate a secolului al II-lea d.Ch., constatând o evoluţie a legii municipale în comparaţie cu textele cunoscute până în acel moment. El a susţinut, totodată, că plăcile trebuie neapărat recuperate, deoarece reprezintă cel mai important document scris din istoria noastră veche, prima lege cunoscută în secolul al II-lea şi una din cele mai importante moşteniri pentru dreptul roman. Astfel de documente epigrafice se mai găsesc doar în Spania şi Austria, alte legi cunoscute fiind din scrieri mai vechi. Profesorul Eck a început să publice informaţii despre cele două table de legi în reviste de istorie şi de drept iar în 2015, când cele două table au fost localizate, casa de licitaţii care le deţinea a consimţit să le predea, după ce detectivii londonezi au studiat rapoartele de expertiză şi au venit la Troesmis pentru a se convinge că ele provin de pe teritoriul României. Cele două table, care cântăresc împreună 39 de kilograme, se află acum la Muzeul Naţional de Istorie a României.
