Mihai Moldoveanu, basistul absolvent de jurnalism : „Eu cred că se poate trăi decent din muzică în România, dar depinde și ce-ți dorești“

Basistul Mihai Moldoveanu este cunoscut melomanilor grație proiectelor sale care includ colaborări cu JazzyBIT, Amalia Gaiță, Sunset in the 12th House și este inițiatorul evenimentului de muzică improvizată Paperjam. Pasiunea sa pentru muzică a venit încă din copilărie și a început să cânte în liceu.

„Când eram mic dansam în cameră pe Michael Jackson, aveam “Dangerous” pe casetă, probabil nu la mult timp după ce apăruse. Remarc acum că albumul a apărut chiar în ziua în care am împlinit 6 ani. Primul concert de care-mi aduc aminte a fost al trupei de rock “Profetul” din Deva. Țin minte că mi-au plăcut cel mai mult tobele în acel moment. Apoi n-am avut foarte multă tangență cu muzica, până în liceu, când am început să ascult mai multă muzică, în special rock. Am început să cânt la chitară în clasa a 11-a, trecând la chitară bas în același an. Cântam doar în cameră, în Deva nu am avut nicio trupă. Prima trupă din care am făcut parte a fost trupa “Lile” din Timișoara, alături de Bogdan Danciu, Bogdan Moraru și Radu Pieloiu. Cu Radu am continuat să cânt până în ziua de azi în mai multe contexte. Primul meu concert a fost acum 15 ani, cu trupa “Lile”, în Lugoj, orașul în care am copilărit. Am mai cântat apoi ocazional alături de muzicieni de jazz din oraș, precum Sebastian Spanache, Dan Mitrofan, Tavi Scurtu, Eddie Neumann, Cristina Pădurariu și Sascha Bota. Pentru mine asta a fost o școală foarte bună, și le mulțumesc celor menționați că m-au adus pe drumul cel bun și m-au învățat care e treaba cu jazz-ul și nu numai, având în vedere că eu nu am studii muzicale, am fost mereu autodidact. Mi-e greu să compar scena muzicală de atunci cu cea de acum din simplul motiv că eu cântam doar în concerte foarte mici, cafenele din oraș, sau chiar și acasă la prieteni“, spune el.

Deși a studiat jurnalism la Universitatea de Vest din Timișoara, Mihai a învățat din mers ce înseamnă PR, booking și management, ajungând să ducă JazzyBIT în multe țări, trupa având o medie de aproape 50 de concerte pe an.

„Cred că a fost o coincidență plăcută: studiasem jurnalismul, am lucrat apoi ca și PR la Teatrul German, iar ulterior am aplicat multe din cele învățate la facultate și la birou în promovarea trupei. Nu mi s-a părut greu, eram cumva rodat din contextele anterioare, dar am și învățat multe pe parcurs, din mers. De menționat este că Teodor Pop (pianistul JazzyBIT) a fost primul care s-a ocupat de booking pentru trupă, în timp ce eu mă ocupam de PR. Ulterior am împărțit partea de booking, iar de partea de management ne ocupăm în egală măsură, fiecare membru având atribuțile sale. De exemplu: Szabó Csongor-Zsolt (toboșarul JazzyBIT) este responsabil de discuțiile tehnice cu organizatorii și de alcătuirea bazei de date cu evenimente la care dorim să ajungem, eu mă ocup de partea contabilă și legală, iar Teo se ocupă pe lângă partea de booking și de cea logistică. Majoritatea deciziilor le luăm împreună, facem ședințe regulat“, spune Mihai.

Având în vedere faptul că JazzyBIT a ajuns să cânte în numeroase țări, am fost curioși să aflăm care sunt sfaturile lui pentru trupele aflate la început de drum care-și caută locul în complicata industrie muzicală.

„Nu am reușit singur, am reușit împreună cu colegii mei, dar da, am cântat deja în 10 sau 11 țări, pe două continente. Dacă aș fi în postura să dau sfaturi, le-aș recomanda trupelor aflate la început de drum trei lucruri: 1. Insistați pe calitate (de la materiale audio / video la concerte live), 2. Ocupați-vă serios de PR și marketing și 3. Munciți mult și nu renunțați. JazzyBIT nu ar fi ajuns în toate aceste locuri fără să ținem cont de principiile de mai sus. Faptul că noi ne putem adresa și unui public nu atât de nișat a fost o chestiune pe care am descoperit-o în timp, și care vine în mare parte datorită stilului nostru, nu am făcut-o intenționat, mai degrabă s-a întâmplat. Abordăm zona mai digerabilă, melodioasă și dansantă a jazz-ului, motiv pentru care am constatat cu bucurie că mulți ascultători de-ai noștri au descoperit jazz-ul prin noi – primim des remarci de genul: “Eu nu ascult jazz deloc, dar de voi tare mi-a plăcut!”.“, spune Mihai.

De-a lungul anilor, alături de JazzyBIT (din care mai fac parte Teodor Pop (pian, claviaturi) și Szabó Csongor-Zsolt (tobe)), artistul a câștigat numeroase premii și a concertat la câteva festivaluri celebre de jazz din lume (Jarasum International Jazz Festival în Coreea de Sud, Vilnius Mama Jazz Festival în Lituania sau Belgrade Jazz Festival în Serbia), dar și în câteva dintre cele mai renumite cluburi de jazz din Europa (Reduta Jazz Club în Praga, Sunset Sunside în Paris, sau Budapest Jazz Club). Pe lângă circuitul jazz, trupa a cântat și în cadrul unor festivaluri cu muzică de mai multe genuri, precum festivalul Sziget din Ungaria, Exit din Serbia sau Untold din România, dar și în cadrul unor cluburi cunoscute din circuitul european, precum A38 din Budapesta sau Control din București. În ceea ce privește particularitățile scenei din țara noastră, Mihai e de părere că suntem pe drumul cel bun.

„Cred că diferența nu se face în funcție de țară, ci în funcție de nivelul producției.

Sunt și la noi evenimente organizate și promovate foarte bine, chiar excelent. Am cântat și în străinătate la evenimente organizate prost, și am întâlnit și mulți străini încântați de scenele de la noi. La fel și la cluburi – spre surprinderea noastră, multe cluburi legendare din Europa nu sunt nici cele mai curate și nici cele mai bine dotate din punct de vedere tehnic. Sunt de părere că piața de la noi este pe drumul cel bun, apar din ce în ce mai mulți organizatori profesioniști, din ce în ce mai multe evenimente și oportunități de a concerta, comparând cu acum 10 ani de exemplu. Singurul lucru unde mi se pare că ar putea exista îmbunătățiri ar fi înmulțirea spațiilor de evenimente. Pe de altă parte m-am bucurat să văd recent că din ce în ce mai mulți artiști pop încep să facă turnee în adevăratul sens al cuvântului (o serie de concerte consecutive). Să organizezi un turneu de 10 – 15 date nu e deloc ușor“, spune el.

Chiar dacă mulți artiști sunt de părere că evenimentele organizate cu intrarea liberă pentru public nu sunt benefice pentru cei aflați în branșă, Mihai consideră că acestea sunt necesare, dacă există un echilibru.

„Nu văd o problemă nici aici, atâta timp cât există un echilibru. Am auzit chiar recent despre un artist dintr-o trupă pop românească cu activitate considerabilă povestind că au cântat la evenimente cu intrare liberă ani de zile, iar la următorul turneu de cluburi nu au avut numărul de spectatori dorit. Dacă acestea se alternează într-un mod sănătos, strategic și bine gândit cu evenimentele cu bilet de intrare, artistul nu poate decât să beneficieze de expunerea obținută la un concert cu intrare liberă și pentru un concert de club“, spune el.

Printre colaborările lui Mihai Moldoveanu se numără și cea cu Amalia Gaiță, artista timișoreancă ce a cunoscut aprecierea fanilor grație albumului ei de debut Melting Sun.
„Colaborarea cu Amalia s-a concretizat printr-o propunere din partea toboșarului grupului, Adrian Șchiopu. Mi-a plăcut că Amalia era foarte bine organizată și pregătită, lucru cu care eu rezonez. Am reușit să scoatem un album după primul an de activitate. Nu cântăm “pop” în adevăratul sens al cuvântului, poate doar mici influențe. Suntem mult mai rock live, dar și funk sau soul. Urmăresc muzica pop din România, și sunt unele producții și unii artiști ce-mi plac, Irina Rimes de exemplu. Mi se pare că producțiile din România sunt absolut comparabile cu cele din străinătate. Ce fac Șerban Cazan și Alex Cotoi mi se pare remarcabil, ca să nu mai vorbim de succesul pe care Inna îl are peste hotare“, spune Mihai Moldoveanu.

Pentru al doilea an consecutiv, basistul timișorean a reprezentat orașul nostru în cadrul Mastering the Music Business din București, un eveniment dedicat artiștilor independenți, profesioniștilor din industrie, dar și iubitorilor de muzică, fiind unul din invitații speciali ai manifestării. Am fost curioși să aflăm de la Mihai cât de importante sunt aceste conferințe muzicale și cum se împacă diversele stiluri muzicale în care activează.
„În primul rând ascult muzică foarte diversă, cam orice de la muzică pop, la muzică electronică, la rock și metal. Mă simt cel mai acasă în muzica rock, dar am o curiozitate constantă în ceea ce privește muzica nouă. Practic ascult în mare parte doar noi apariții discografice. Cât despre adaptarea mea acestor stiluri, eu o văd ca pe un atu. De multe ori am primit remarci cum că micile mele incursiuni într-un stil muzical diferit sunt benefice muzicii pe care o cânt. Plus că m-a atras mereu diversitatea și surpriza unui lucru neașteptat într-un anume context. Mă bucur că au apărut aceste conferințe de specialitate, pentru noi sunt o resursă foarte bună spre a ne lărgi orizonturile, a învăța lucruri noi și foarte important, pentru networking. Este altceva când stai de vorbă cu un promoter față în față, se creează total altă legătură. Sunt foarte multe lucruri ce se pot învăța, dar aș putea zice că toți ne dorim în mare parte același lucru: evenimente de calitate cu public numeros“, spune el.

Spinoasa întrebare dacă se poate trăi decent din muzică în țara noastră are parte de un răspuns cât se poate de tranșant din partea artistului timișorean. „Încă mă descurc. Nu repetăm atât de des precum probabil cred unii, dar oricum nu repetițiile mănâncă cel mai mult timp, ci partea de booking, telefoane, email-uri, trimis ridere tehnice, texte biografice, contracte, facturi, social media etc. Îmi doresc să iasă cât mai bine lucrurile, și mă ocup destul de serios de această parte, pentru că știu că roadele tot noi le vom culege. Eu cred că se poate trăi decent din muzică în România, dar depinde și ce-ți dorești. Cunosc cazuri de oameni care o duc foarte bine din artă în România, dar de fiecare dată motivul pentru care o duc bine este unul singur: munca! Nimeni nu o duce bine din greșeală. Sunt într-adevăr zone muzicale unde se câștigă mai bine (formații de evenimente) și zone unde se câștigă mai slab, de asta zic, depinde ce-ți dorești. Majoritatea muzicienilor pe care-i cunosc eu cântă în primul rând pentru că le face plăcere, nu ca să se întrețină. Dacă se pot acoperi ambele, situația este ideală. Și eu am un job full-time, asta-mi dă o stabilitate, dar îmi ia din timpul pe care-l pot dedica trupei și din timpul liber. Până la urmă fiecare alege ce i se potrivește mai bine, dar cu siguranță se poate trăi din muzică și în România!“, spune el.