Președintele Tribunalului Timiș, judecătorul Adriana Stoicescu, a postat, în această seară un mesaj pe pagina sa de Facebook în care își anunță susținerea pentru proaspăt înființata secție de investigare a infracțiunilor din justiție.
Magistratul este de părere că ”constantele evoluției noastre ca neam sunt pupincurismul și întoarcerea armelor. Desigur, ambele exercitate cu mult patos și iubire de țară. Toata istoria noastră am avut înfiptă în ceafă câte o încălțare: că a fost condurul turcesc, cizma germana sau bocancul sovietic, nu ne-am simțit bine fără stăpân. Nu suntem în stare să facem nimic cum trebuie, de la început până la sfârșit; alergăm degrabă să primim confirmări și mângâieri pe creștet, căci asta ne iese cel mai bine: să stăm cu capul plecat”.
Magistratul a susținut că nici justiția nu a fost ocolită de ”obiceiurile tradiționale. De aproape 15 ani tot ce înseamnă funcție importantă în parchete stă sub semnul politicului; iar noi, vezi Doamne, nu știam … Numirile au fost tranzacționate mizerabil, precum o marfă oarecare, dar potențial generatoare de profit în viitor; iar noi, vezi Doamne, nu știam… Toate convulsiile de astăzi sunt consecința directă a implicării politicului în numirile în funcțiile de conducere de la nivelul Parchetelor. Iar noi am contribuit, prin indiferența și neimplicare, la degringolada de azi. Toate semnalele venite din presă au fost trecute sub tăcere; toate sesizările judecătorilor adresate factorilor de decizie din justiție au fost ignorate.
Când mizeria a dat pe dinafara, în loc să facem curățenie, ne-am apucat să îi trimitem, pe cei arătați cu degetul, la fereală.
Azi, asistăm neputincioși la talibanizarea justiției. Nici acum, în al treisprezecelea ceas, nu suntem în stare să spunem adevărul, să punem piciorul în prag și să resetăm sistemul judiciar. Preferam să facem ce știm mai bine: să răcnim unii la alții, preocupați doar de a le închide gura celor care nu sunt de acord cu noi. Nimeni nu vrea, parcă, să audă, adevărul: au fost abuzuri. Judecatorii au fost și ei victimele abuzurilor. Nu poți vorbi de un judecător independent atâta vreme cât procurorul lui de ședință are competența de a se sesiza din oficiu, de a-i face un dosar, pentru că pur și simplu poate și trebuie să raporteze îndeplinirea planului cincinal la ținte-judecători/procurori. Toate acestea trebuie să se termine, dacă vrem să vorbim de o justiție cu adevărat independentă. De aceea, aleg să am încredere în colegii mei, procurorii din Secția de investigare a infracțiunilor din justiție.
În ciuda apocalipsei care pare să vină, pentru că așa ne spun cei care, nu-i așa, se pricep.
Aleg să am încredere în procurori cu vechime de 18 ani, cu grad de Parchet de pe lângă Curte de Apel. Aleg să am încredere că nu vor avea ținte; că nu vor mai fi urmariți penal judecători care resping propuneri de arestare sau dau soluții de achitare.
Aleg să am încredere că nu vor mai exista bilanțuri nord coreene, în care numărul de vieți distruse să fie un motiv de laudp deșănțată. Aleg să am incredere că factorul politic nu va fi un “actor” al urmăririi penale a magistraților, când aceasta va fi declanșată, pentru că acești procurori își vor exercita funcția cu demnitate, onoare și probitate profesională. Aleg să am încredere în colegii procurori. Și să sper că am învățat cu toții din experiența trecutului. E tot ce mi-a rămas.
Și poate ar fi momentul să ne maturizăm. Și să acceptăm ca oamenii fanatici, care primesc putere absolută și sentimentul impunității depline pot deveni bestii. Și să nu mai primim lectii de zbor de la papagali care se cred vulturi, dar care nu au aripile dezvoltate și au zburat doar în vis. Singurul lucru pe care știu să îl facă este să cârâie la adăpostul coliviei aurite”.
