Stadionul „Dan Păltinişanu” îşi trăieşte ultimele luni în condiţiile în care în toamna s-a anunţat demolarea pentru a face loc unuia nou, care cine ştie când va fi gata. Miercuri seara s-a încheiat la lumina nocturnei finala Cupei României. Dar nu a fost un duel de la care mii de timişoreni să-şi ia adio de la „Marele oval” printr-o victorie a Politehnicii. Actorii s-au numit CSC Dudeştii Noi şi Avântul Periam, două divizionare D care au luptat pentru faza judeţeană a trofeului. Spectacolul nu a lipsit: cea din urmă s-a impus cu 3-2.
AJF Timiş a realizat o premieră şi a transmis meciul în direct pe internet. Ambele echipe au avut în teren şi jucători care au evoluat „mai sus”, printre ei şi Răzvan Trandu, retras din cariera de sportiv profesionist, dar şi marcator în probabil ultima seară de fotbal pe bătrâna arenă. La finele lunii e organizat un festival muzical şi instalaţiile au ocupat spaţiul din faţa Peluzei Sud iar astfel Ripensia şi ASU Poli nu vor putea juca aici ultimele partide din acest sezon. În toamnă e stabilită demolarea arenei, timişorenele poate nu vor mai apuca să dispute nicio partidă pe fostul „1 Mai”.
Ieri seară s-a deschis scorul devreme, în minutul 3 Lobonea a fost faultat de „nouăle” advers, Sturdza şi Plopeanu a marcat de la punctul cu var. În minutul 26 egalitatea a fost restabilită de Ologu, cu noroc, după o deviere la cornerul executat de Mânecan, şi galeria venită de mai departe a declanşat fiesta. După pauză Avântul a preluat conducerea, Sârbu a trimis în bară iar, pe fază, Blaga a introdus mingea în poarta lui Paul Burtic. Iar cu un sfert de oră înainte de final acesta l-a servit pe Trandu, care a îndeplinit o formalitate. Galben-verzii din Dudeştii Noi, confundaţi înainte de start pe tabelă cu consătenii de la Pindul, nu au cedat, şi au mai lovit o dată în prelungiri, prin Lobonea cu capul, dar a fost prea târziu pentru minuni.
Seara a fost marcată şi de o întrerupere temporară a nocturnei, aprinsă pentru repriza secundă, aceasta s-a stins subit cu cinci minute înainte de final, dar şi-a revenit la timp pentru festivitatea de premiere.
Avântul Periam merge astfel mai departe, ocupanta locului 4 din Liga a IV-a Timiş urmând să întâlnească divizionare C în faza următoare, naţională, a Cupei. Dudeştii Noi era mai bine clasată în campionat, locul 3, înaintea finalei.
CSC Dudeştii Noi: Burtic – Firuţ, V. Danci (77, Toroni), Palade (55, Almăşan), Damian – Slabu, Lutsch – Hurdea (77, Nichitean), Plopeanu, D. Bud (88, Turbureanu) – Lobonea. Antrenor: Valentin Miculescu.
Avântul Periam: Ulmeţ – Ct. Filip, Bobu, R. Artimon, Sturdza – Mânecan, Sârbu – R. Blaga (90+2, A. Olteanu), R. Trandu, Dobra (79, Ciobănică) – Ologu (86, Cr. Radu). Antrenor: Marius Stanache.
Trandu şi Miculescu, la ora nostalgiilor
Câştigător ieri seară, Răzvan Trandu a fost desemnat şi omul meciului.
Fostul jucător al lui ACS Poli în Liga I şi a II-a s-a dedicat altei meserii şi înainte de a îmbrăca tricoul Periamului a evoluat, tot de plăcere, şi la adversara din Dudeştii Noi la invitaţia lui Cosmin Mânecan, care i-a fost coleg şi la Recaş şi la Covaci.
„A fost un meci greu, am început de la 0-1 în primele cinci minute. Am continuat să credem în noi, să practicăm jocul pe care ni l-am propus. Am reuşit să egalăm, apoi consider că am meritat avantajul şi am meritat la final să câştigăm din plin. Primul lucru a fost să câştigăm Cupa pentru aceşti oameni minunaţi care au venit din Periam şi am reuşit să-i facem fericiţi… Suntem un grup frumos şi asta e cel mai important la acest nivel. Din fericire microbul mi-a rămas în sânge şi nu am reuşit să mă las chiar de tot. La nivelul acesta e mai mult de plăcere”, a declarat Răzvan Trandu.
„Nu mă aşteptam ca două echipe atât de mici să joace ultimul meci pe acest stadion cu o asemenea istorie, dar ne bucurăm că am scris ultima foaie din viaţa acestui stadion”, a precizat mijlocaşul care a îmbrăcat de asemenea şi tricoul Rapidului.
Supărat, logic, pe eşec Valentin Miculescu a fost şi el un obişnuit al „Păltinişanului”. „Era frumos să se stingă cu un meci al echipei Poli Timişoara în prima ligă. Am fost pe foaie, dar am fost foarte supărat, mi-aş fi dorit să intru pe final, măcar un minut. Dar din păcate nu am mai reuşit să intru la ce joc am făcut nu îşi mai avea rostul. Mă bucur pentru echipa mea că au jucat şi ei pe Dan Păltinişanu, nu ştiu dacă vor mai avea ocazia”, a spus şi Miculescu.
Acesta nu regretă că „Marele oval” va fi pus la pământ dacă se face rapid o arenă nouă, dar regretă starea fotbalului timişorean. „Sincer nu pot să-mi spun că-mi pare rău atâta timp cât va fi făcut unul nou. Să nu aşteptăm ca în alte părţi. Se pare că în partea asta de ţară ajung mai greu banii de la Bucureşti, e drumul mai lung. Eu am foarte multe amintiri plăcute pe acest stadion. Am avut o perioadă la Poli Timişoara, în care lucrurile nu au fost foarte roz, am reuşit să menţinem echipa în Liga a II-a cu jucători din zonă. Spre deosebire de alţii care au venit din alte părţi doar când echipa promova şi avea bani şi erau condiţii foarte bune. Pentru mine meciul cu Chimica Târnăveni, când am jucat fundaş central, am câştigat cu 2-1, am marcat ambele goluri, ne-am salvat de la retrogradare. Au venit circa 300-500 spectatori pe o ploaie torenţială. Când nimeni nu mai credea în noi. Probabil ca şi acum cu ACS-ul, ca să fac o paranteză niciodată nu am înţeles de ce nu se poate face o echipă a Timişoarei. De ce AC Recaş nu poate să fie Poli, deşi e în Banat, iar AEK a putut să fie sau Rocarul. Şi nu o să înţeleg de ce oamenii din oraş nu pot să ţină o echipă. Şi să ajungi în situaţia în care toată ţara putea să râdă de tine să retrogradezi cu trei echipe în Liga a III-a, eram de mirul lumii, poate intram în istorie”, a conchis Vali Miculescu.
