Pentru amatorii de petreceri cu muzică electronică din Timișoara, numele lui Chriss Zahary nu mai are nevoie de prezentare. „Zaha“ – după cum îi spun prietenii – a mixat într-o serie de locații „dedicate“ party-urilor electronice și a avut ocazia să „împartă“ pupitrul de DJ cu o serie de nume cunoscute din această branșă. Am realizat un interviu amplu alături de Chriss Zahary, în care acesta ne povestește despre începuturile sale în „DJ-ială“, cum a învățat să mixeze și care este rețeta secretă pentru care party-urile derulate sub umbrela UndeTheIvy au succes.
Când ai luat contact pentru prima oară cu muzică în general? Dar cu muzica electronică? Ce te-a atras spre acest gen muzical?
Cu muzica am luat contact de când mă știu… țin minte prima combină cu CD prin anul 1991 și că ascultam muzică non-stop, deși nu prea înțelegeam eu ce ascult. Înclinația spre muzica electronică a venit de la sine. Îmi plăceau foarte mult sunetele de „clapă”. Ascultam de la Depeche Mode, Darude, Prodigy și cam tot ce era muzică electronică pe postul TV Viva începând de prin 1996.
Când te-ai hotărât să fii DJ și de ce? Știu că ai început să mixezi oficial la 18 ani în clubul Trend. Cum au fost primele party-uri acolo și ce amintiri frumoase (și neplăcute) ai din acel loc?
Chestia cu DJ-ul m-a fascinat de când mergeam la mare în tabere. Singurul lucru care mă interesa pe atunci într-o discotecă era ce face omul ăla cu butoanele în față. Asta fiind în tabăra în generală. Primele party-uri au fost cam pline de emoțîi și „panică”. Colecționam muzică de prin liceu și deja la 18 ani aveam prima mapă de cd-uri audio. Toate amintirile legate de aceea perioadă au fost frumoase. Am stat, m-am gândit și nu mi-a venit în minte nici o amintire neplăcută. Cel puțin nici una care mi-a rămas în minte în prezent.
Când ai debutat în fața publicului, ai avut emoții? În zilele noastre, mai ai emoții?
Prima dată când am pus muzică am avut 16 ani, deși e mult spus pus muzică. Începeam să îmi conturez ideea de „DJ” și mai puneam muzică pe unde eram lăsat, așa, just for fun. Atunci a fost panică în toată regula, dar emoțîi am și în prezent. Tratez cu seriozitate orice set și încerc să îl construiesc cât de bine pot. Nu mixez după public. Mi-a luat ceva timp și am primit multe sfaturi până să ajung să îmi dau seama că publicul îl creezi tu. Oamenii care vin să te asculte trebuie să aibă deja o idee cam prin ce zone muzicale te duci, dar îmi place să și surprind și nu am un set predefinit.
Făcând o comparație între vremurile „vechi“ și cele de azi, care sunt schimbările? Ce era mai frumos în vremurile mai vechi și ce lipsește astăzi? Cum vezi scena muzicală electronică din zilele noastre în Timișoara?
Depinde foarte mult la ce ne raportăm. Am avut 15 ani când am fost prima dată la un festival. Am intrat pe sub gard (atât de mic eram) și ne ascundeam de jandarmi prin mulțime. Se întâmpla în Vama Veche în 2003. Dacă mă raportez la acea perioadă… era fascinant totul. Oameni care dansau până la epuizare, vorbă puțină și, din ce îmi aduc aminte, parcă era mai mult respect și, bineînțeles, lipsa telefoanelor și oameni care stau în față pupitrului cu telefonul și scriu mesaje. Muzica electronică în zilele noastre în Timișoara stă foarte bine și este într-o creștere continuă. Mi-a plăcut tot timpul orașul Timișoara pe parte de electronică și nu cred că a existat „pauză” la capitolul ăsta.
Cine te-a învățat să mixezi?
Mi-a fost arătat cum să mixez la 13 ani. Îmi cumpăram CD-uri cu mp3 cu muzică electronică de la DJ-ii din Timișoara din vremurile respective și atunci mi-a fost explicată „arta” mixingului. Muzică se „comanda” de la București și ajungeau CD-uri, mp3, cu muzică electronică „random” pe ele. De acolo triam ce îmi plăcea..Nu știam încă nume sau artiști mari din „underground” sau „necomercial”. Așa era numit atunci. Nu existau „definițîi” pe stiluri.
Aparent, numărul petrecerilor cu muzică electronică din Timișoară este mare. Cum stăm la acest capitol, în comparație cu orașe?
Nu vreau să fac un top al orașelor. Detest lucrul ăsta. Nu prea circul prin alte orașe și de aia nu vreau să vorbesc despre ce se întâmplă la alții în ogradă. Ce pot să constat din online și offline este numărul de festivaluri în creștere pe nișa electronică. Îmi doresc să ajung la AfterHills în Iași. Mi se pare foarte impresionant ce au reușit să creeze. Unde este voință se poate realiza orice, doar că trebuie deschidere și colaborare.
Asta îmi doresc să văd și în Timișoara. Observ și un val de evenimente care au început să părăsească municipiul Timișoara și asta ar trebui să ridice anumite semne de întrebare.
Există în Timișoară mai mulți promotori de evenimente. Există concurență, ceea ce e un lucru benefic. Cum vezi tu faptul că uneori petrecerile se suprapun în aceeași zi și altă dată nu există niciuna?
Din punctul meu de vedere, publicul este tot mai numeros și pretențios. Atâta timp cât se respectă criteriile unui event, eu zic că nu are cum să fie „fail”. Mulți nu au răbdare și se aruncă în a organiza lucruri care îi depășesc. Erori elementare în organizarea oricărui tip de eveniment. Nu cred că mai există weekend fără un event pe genul electronic. Da, se suprapun event-uri, dar și publicul a crescut foarte mult și în final, fiecare merge unde se simte cel mai bine.
Unii se plâng că promoterii aduc aceleași nume (care cu siguranță strâng public). Ce părere ai de „efectul de turmă“ care se manifestă adesea la aceste petreceri?
Cultura muzicală începe să se dezmorțească. Au început să apară multe înregistrări de la festivaluri mari și odată cu asta, au început să fie descoperiți mai mulți dj și de publicul din Timișoara. Repetatul artiștilor eu zic că depinde de frecvență. Câte luni trec între gig-uri. Sunt dj care apar pe toate line-up-urile din țară și tot rămân apreciați. Nu consider un lucru rău, atât timp cât nu devine „rezident”… Efectul de „turmă” există peste tot. Se creează un anumit „hype”, care este dat tot de public și prea puțin de dj. Sunt artiști internaționali foarte mari, care la noi încă nu sunt cunoscuți. În momentul în care începi să promovezi un dj în line-up, contează foarte mult cu ce este asociat. De exemplu, dacă eu pun un video cu mine pe o terasă, nu creez atât de mult hype. În schimb, dacă pun un video de la un festival mare, deja muzică trece pe planul secund. E „DJ-ul ăla care a mixat în locul X”.Contează și ce se consumă muzical în afară eventurilor. Posturi TV, radio și în general cam tot ce este media. Noi suntem încă la top 10 pe repeat în „mainstream”.
Dacă ar fi să dai un sfat celor care se gândesc să devină DJ, care ar fi acela?
Să fie cât mai sinceri cu ei din punct de vedere muzical și să se gândească la motivul real pentru care își doresc să devină DJ.
Cum vezi tu definiția muzicii comerciale electronice în 2019? Pentru cei care nu sunt la curent cu acest gen există doar bumtzi – bumtzi. Care bumtzi e „interesant“ și care e „comercial“?
Cred că asta este cel mai mare clișeu. Muzică e muzică… și punct. Ține de cât de mult ești „dispus” să experimentezi muzical. Să asculți cu urechea și nu cu creierul. Corpul nostru are un „reflex” fantastic la sunete. Trebuie doar să asculți și nu să judeci. Cred că asta a omorât foarte mult și domeniul muzical în școli. Repetatul unui singur gen, obligatoriu pentru toți. Dacă mie îmi place rock-ul, de ce mă „chinui” pe mine să cânt operă? Susțin că muzica trebuie să fie ascultată și nu „catalogată”.
Care a fost cel mai important party din viața ta (care te-a marcat într-un fel sau altul) și de ce?
Au fost mai multe. A fost un b2b cu Tini la Undertheivy. Warm’up și after la Raresh, tot la Undertheivy. Halloween în Pod, Nightlong și NightlongSubPod. A fost o atmosferă aparte, ceva ce nu pot să descriu în cuvinte. Cel mai frumos „haos” trăit de mine.
Cât de greu este să devii producător de muzică electronică în zilele noastre? Cochetezi cu ideea?
Da, cochetez cu ideea. Nu am avut foarte multe idei conturate până acum. Din păcate acum stau cam rău cu timpul și am idei o grămadă. Sper în viitorul apropiat să apară și transpuse în sunete. Este destul de ușor acum să ai de pe ce să faci muzică. Am întâlnit muzicieni dispuși să ofere informații și să „sară în ajutor” cu multe sfaturi. A fost chiar o surpriză foarte plăcută să descopăr oameni, care nu ascultă toți muzică electronică, să stăm la povești ore întregi despre muzică și tips&tricks în producție.
Care este secretul pentru care petrecerile derulate sub brandul UnderTheIvy au reușit să fie pe placul amatorilor de muzici electronice?
„If you believe something, never stop and never give up”. Nu este nici un secret. Este doar un set de reguli care trebuie urmate. Este un proiect care a crescut organic și în timp. Cum spuneam mai sus, mulți nu au răbdare să construiască un proiect. Un miraj este și Facebook-ul. Mulți îl consideră sfânt, dar de multe ori poate să te inducă în eroare un event creat pe Facebook. De cele mai multe ori, se pierde conexiunea umană.
Unde te vezi peste cinci ani, care sunt planurile tale de viitor?
Nu prea sunt omul care își face planuri. Într-un an, viața mi s-a schimbat complet. Momentan sunt cu planuri de familie…și aceeași dragoste de o viață și anume „muzica”. Vreau să continui să mă dezvolt ca artist, ca om și să îmi aloc timp pentru partea de producție. În rest, pentru publicul din Timișoara: see you on the dancefloor! Vă iubesc!
