REVOLUȚIE 30 Corneliu Vaida, primul purtător de cuvânt al Revoluției de la...

REVOLUȚIE 30 Corneliu Vaida, primul purtător de cuvânt al Revoluției de la Timișoara

2
DISTRIBUIȚI

Corneliu Vaida este timișoreanul care a devenit primul purtător de cuvânt al Armatei și al revoluționarilor pentru jurnaliștii străini veniți să transmită despre evenimentele petrecute în capitala Banatului acum 30 de ani.

Corneliu Vaida se numără printre numeroșii timișoreni care au ieșit în stradă, în urmă cu 30 de ani, pentru libertate. Timișoreanul avea 27 de ani în decembrie 1989 și a decis să se alăture manifestanților care au cerut schimbarea regimului comunist. Corneliu Vaida ne-a povestit că prima dată a ieșit în stradă în seara zilei de 16 decembrie, când mama sa, care era enoriașă a lui Laszlo Tökes, l-a sunat pentru a-i spune că este „scandal“ în fața casei pastorului și să nu vină la ea.

„În secunda doi, am pus telefonul jos și m-am îndreptat spre casa lui. Mama nu stătea departe, la vreo 300 – 400 de metri de biserica reformată. Pe stradă, m-a oprit o patrulă de Miliție și am fost întrebat unde merg, le-am spus că mă duc la mama mea. Milițienii mi-au spus că nu pot să merg. «Păi nu-i o țară liberă, nu pot să merg unde vreau?», le-am răspuns. Mi-au pus cătușele și m-au urcat într-un Aro, era și un bețivan în el. La un moment dat, au oprit mașina, au deschis ușa și mi-a apărut o față cunoscută, era un fost coleg de liceu angajat în Miliție. «Duceți-l pe ăsta beat, de celălalt mă ocup eu», le-a spus fostul coleg milițienilor. Mi-a zis «fugi acasă» și am fugit“, își amintește Corneliu Vaida.

A doua zi, bărbatul a luat decizia de a ieși din nou în stradă, pentru a vedea ce ce întâmplă. Astfel, pe actualul bulevard al Revoluției a dat de un cordon militar, care nu lăsa manifestanții să treacă spre consiliul județean. Astfel, Corneliu Vaida s-a gândit să-l ocolească și a mers pe str. Michelangelo, iar pe o stradă din apropierea podului Decebal a observat patru TAB-uri și patru militari și un ofițer.

„M-am întâlnit cu un prieten, era cu câinele, am vrut să trecem podețul împreună către consiliul județean. Dar ne-au blocat soldații, ne-a spus ofițerul «dispăreți, voi nu înțelegeți, plecați că vă împușc». În acel moment, îmi amintesc că unui soldat îi curgeau lacrimile. Ușor, să nu îl vadă ofițerul, ne-a arătat că el nu avea gloanțe. Deci, era clar că soldații nu aveau gloanțe acolo. Ne-am întors. La un moment dat, a apărut alt grup de pe strada Pestalozzi. Erau mai agitați, nu știm de unde veneau, ne-am întâlnit spontan. Când au văzut soldații că ne-am înmulțit, au înaintat către noi, au pus baioneta la armă, ne-au spus să ne împrăștiem. Nu am prea reacționat la comanda lor. Au început să vină după noi“, își amintește Corneliu Vaida clipele petrecute în ziua de 17 decembrie.

Femeie călcată de un TAB

Timișoreanul povestește că în acea zi a fost martorul unei scene șocante. A văzut cum o femeie, care avea două pâini într-o plasă, a fost strivită de un TAB. Era prima victimă a Revoluției Române din Decembrie 1989 de la Timișoara.

„Soldații au primit ordin să se retragă și au venit două TAB-uri cu viteză spre noi, am fugit de ele. La un moment dat, am auzit un urlet în spatele meu și am văzut o femeie strivită de un TAB, îmi amintesc să avea două pâini care ieșeau dintr-o plasă. Am văzut efectiv cum a trecut TAB-ul peste ea, iar apoi venea spre mine. M-am aruncat la baza podului, TAB-ul s-a oprit deasupra mea, cu două roți suspendate“, spune Corneliu Vaida.

Bărbatul a luat-o la fugă către blocuri și, alături de alți manifestanți, le-a cerut oamenilor care se uitau de la balcon să le arunce sticle și bezină pentru a face cocktail-uri Molotov, cu care să arunce în TAB-uri. „Îmi amintesc că în fiecare TAB era câte un ofițer ieșit în afară, pe unul l-am nimerit chiar sub ochi cu sticla. Apoi TAB-urile s-au retras și au ieșit soldații“, spune Corneliu Vaida.

Apoi, bărbatul a mers în centru, iar după ce a auzit că se trage pe străzile Timișoarei, a luat decizia de a sta acasă. Însă, Corneliu Vaida nu a avut liniște. Acasă a găsit un spray cu pigment roșu și a ieșit din nou în stradă pentru a scrie pe blocuri de pe Calea Torontalului sau pe zidul Parcului Botanic mesaje precum „Jos Ceaușescu”, „Jos comunistul” sau „Libertate”.

În data de 18 decembrie, Corneliu Vaida a mers la fabrică, la muncă. Acolo era forfotă mare, după ce s-a auzit că un coleg a fost ucis în timpul manifestațiilor din Timișoara. Revoltați, muncitorii au dat jos pancartele comuniste agățate prin secție, iar apoi au intenționat să plece în oraș. Însă au fost opriți de către „un inginer și cu mai mulți colegi îmbrăcați în gărzi, care ne-au spus să mergem înapoi la fabrică. Ne-au băgat înapoi în secție și ne-au încuiat. Am așteptat să plece și am spart un geam pe care am ieșit. Atunci am jurat că nu voi mai călca în acea fabrică niciodată. Din acel moment, am fost mai mult în Piața Operei decât acasă“.

De atunci, Corneliu Vaida a participat la toate protestele, în fiecare zi. În data de 20 decembrie, timișoreanul își aminește că s-a auzit, în timpul demonstrațiilor, că Armata a întors armele, motiv pentru care mai mulți manifestanți au intenționat să meargă la prefectură, însă acolo se afla un cordon de soldați.


Prin urmare, s-a decis formarea unei delegații, care a intrat înăuntru pentru a negocia.

„La un moment dat, nu mai ieșeau, lumea a început să murmure, începuse să se împrăștie. M-am gândit că dacă se împrăștie lumea, nu o să le mai dea drumul celor care au intrat. Și atunci mi-am zis că trebuie să fac ceva. M-am dus lângă peretele județenei de partid, am scos spray-ul, m-au ridicat doi bărbați pentru a putea scrie pe perete. În acel moment, când m-au ridicat, m-a lovit frica, am realizat cât de expus sunt. M-am gândit să scriu ceva echidistant, pentru că oricum nu mai puteam să dau înapoi și am scris «Poporul a învins». În acel moment, au început urale puternice, oamenii s-au strâns. În zece minute, s-au umplut pereții cu tot felul de slogane anticeaușiste și anticomuniste. Dacă a început să fie agitație afară, înăuntru s-au schimbat lucrurile. În final, s-a luat decizia să se meargă la Operă. Eu am intrat în Operă, dar am ieșit foarte repede, am rămas în piață până în 22 decembrie“, povestește Corneliu Vaida.

Primul purtător de cuvânt al Revoluției de la Timișoara

Timișoreanul ne spune că în seara zilei de 22 decembrie a fost în vizită la mama sa, iar în apartamentul acesteia se afla și un vecin, fost securist, „speriat, care s-a refugiat acolo pentru a nu fi ucis“. Acesta i-a spus că „va sări în aer clădirea Televiziunii Române, pentru că, la fel ca alte clădiri considerate strategice, este minată. Sunt sigur de ce spun pentru că am lucrat la aceste aparate, la București, într-o întreprindere specială“. Corneliu Vaida l-a convins să scrie pe o foaie ce i-a povestit, sub protecția anonimatului, cu care a mers în Piața Libertății, la comandamentul de garnizoană, în speranța că se va face ceva.

În final, Corneliu Vaida a reușit să intre în cabinetul colonelului Zeca, căruia i-a arătat hârtia, iar acesta i-a spus „tu nu mai pleci de aici, te arestăm”. Bărbatul a fost convins să spună cine a scris hârtia, pentru a afla mai multe informații de la el, astfel că, însoțit de doi soldați și un ofițer, Corneliu Vaida a mers spre casa mamei sale, pentru a-l aduce la comandamentul de garnizoană și pe fostul securist. „Pe el l-au băgat la comandant, spre dimineață a ieșit și el, iar apoi am văzut la televizor că cineva a declarat că explozibilul cu care era minată Televiziunea Română a fost dezamorsat“, își amintește Corneliu Vaida.

Revoluționarul spune că în acea dimineață, la ușa comandantului au apărut doi ziariști: unul neamț și unul francez. Și pentru că nimeni nu se putea înțelege cu ei, Corneliu Vaida a început să le traducă. Apoi, Vaida i-a dus pe ziariști la Operă, după care s-a întors la garnizoană. „Le-am spus celor din Armată că ar trebui să existe o corelare între ce povestesc ei și cei de la Operă, pentru că acum este nevoie să se afle în toată lumea ce se întâmplă în România, că este vorba de credibilitate. Le-am spus «aveți nevoie de un purtător de cuvânt». «Bine, dar aici rămâi», mi-au spus. Mi-au dat o hârtie“, ne-a povestit Corneliu Vaida.

În seara zilei de 23 decembrie, revoluționarul își amintește că la Hotel Continental s-au adunat foarte mulți ziariști, care au venit să relateze despre evenimentele de la Timișoara. „Acolo era nucleul, comunicații, telefoane. Mă duc acolo, erau câțiva din gărzile Operei. Le-am spus că eu eram purtătorul de cuvânt al Armatei. «Bine, hai cu mine», mi-au spus. Am fost la Tudorin Burlacu, care mi-a dat o hârtie de purtător de cuvânt, o legitimație să pot intra în clădirea Operei“, ne spune Corneliu Vaida.

Tot în seara zilei de 23 decembrie a fost organizată și prima conferință de presă din timpul evenimentelor petrecute la Timișoara. Însă, evenimentul „s-a terminat pe burtă, pentru că s-a tras afară, chiar și în noi. În acea perioadă am cunoscut foarte mulți ziariști, am fost cu ei în spitale, pentru a lua interviuri răniților, am fost în cimitirul săracilor“.

„A trecut glonțul prin părul meu“

Dacă ziua era purtător de cuvânt, Corneliu Vaida spune că noaptea făcea parte din patrulele de căutare a lunetiștilor și teroriștilor, astfel că patrula pe străzile Timișoarei. „Eu vă spun că teroriștii au existat, au fost diversioniști, nu erau căzuți din cer, erau timișoreni sau arabi. Unul a tras în mine în 24 decembrie noaptea, când m-am întors de la o altă conferință de presă de la hotel Continental. Când am trecut prin Piața Sfântul Gheorghe, am auzit o împușcătură, a trecut glonțul prin părul meu. M-am aruncat pe burtă și am văzut cum se închide un geam. Mi-am dat seama că în poziția în care mă aflam eram vizibil din orice parte. Am aflat și cine a tras, Septimiu Tașcău. A tras și a crezut că m-a nimerit când m-a văzut că m-am pus pe burtă, a închis geamul imediat și s-a retras. Eu am fugit până la comandamentul de garnizoană și am povestit ce mi s-a întâmplat. Comandantul trupelor de cercetași mi-a spus «hai repede să-l prindem». Mi-au dat și mie o armă, dar mi-a spus să rămân. În zece minute a ieșit cu Septimiu Tașcău legat la mâini, avea pușcă cu lunetă la el, țeava mirosea a praf de pușcă, era clar că el a tras. L-au dus la arest și după câteva zile nu mai era la arest, i-au dat drumul“, își amintește Corneliu Vaida.

2 COMENTARII

Dă-i un răspuns lui chuky Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.