REVOLUȚIE 30 Nopți de teroare la Timișoara. Marius Mioc se numără printre...

REVOLUȚIE 30 Nopți de teroare la Timișoara. Marius Mioc se numără printre primele persoanele care au fost arestate în timpul Revoluției din decembrie 1989

1
DISTRIBUIȚI

Marius Mioc avea 21 de ani în Decembrie 1989. La fel ca mulți dintre timișoreni, în seara zilei de 16 decembrie, a venit în fața casei lui Laszlo Tokes, unde oamenii s-au adunat pentru a-l susține pe pastor. Nu s-a gândit nicio clipă la turnura pe care o vor lua evenimentele.

„În seara respectivă, trupele de ordine ne alungaseră de lângă casa lui Tokes, ne împărțiseră în două grupe de manifestanți. Unii peste pod, către centru, alții pe Splaiul Tudor Vladimirescu. Și atunci m-am gândit să spun lumii să continue și a doua zi manifestația. M-am dus și le-am spus oamenilor că mâine la cinci după masă ne întâlnim în Maria. Deja am spus în grupul în care eram, am făcut și un ocol la cei de lângă Flora. Și după aceea m-am dus în oraș să spun același lucru. Deci, la oamenii pe care-i vedeam pe stradă la ora respectivă, că era destul de târziu, era noapte deja. M-am dus la gară, cineva mi-a dat ideea că e mai multă lume la gară, am zis pe peron și în sala de așteptare în gară. Dup-aia, când am ieșit din gară, am văzut că niște milițieni fug după mine. Am fugit și eu, m-au prins”, și-a amintit Marius Mioc.

Astfel, Marius Mioc a ajuns să fie printre primii oameni arestați în timpul Revoluției Române din Decembrie 1989, la Timișoara. A fost dus la Inspectoratul de Miliție, aflat pe B-dul Take Ionescu, unde a fost băgat „la beci”. „Acolo băgaseră și alți arestați și toată noaptea efectiv au tot adus arestați. Eram ca sardelele la sfârșit, că erau prea mulți și nu aveau loc să-i bage pe toți. La început, când încă era loc mai mult, știu că ne-a zis să stăm în genunchi cu mâinile la ceafă. Dacă nu stăteai cum trebuie, primeai câte o lovitură de baston peste spate”, a povestit Marius Mioc.

A doua zi dimineața, timișoreanul a fost dus cu un camion la închisoarea de pe strada Popa Șapcă, unde i-au fost luate obiectele de valoare pe care le avea. „Ne-au băgat într-o încăpere unde erau paturi pe trei rânduri, cred că erau 30 de paturi, dar am stat 60 de persoane, am stat câte doi în pat. Tot așa, erau foarte mulți arestați, nu aveau loc pentru toți”, a rememorat Marius Mioc.

Apoi, cei arestați au fost scoși la anchetă, iar bărbatului i-a revenit rândul abia în data de 18 decembrie. Astfel, Marius Mioc a fost bătut, lovit cu bastonul, amenințat că va fi atârnat cu capul în jos, totul cu scopul de a fi determinat să spună ce căuta în seara zilei de 16 decembrie în zona Gării de Nord din Timișoara.

„Nu am vrut să spun, pentru că mă gândeam că o încurc dacă spun că am fost la manifestație. Dar știau că am fost arestat lângă gară. Era după 11, poate 12 noaptea când m-au arestat pe mine și mă gândeam cum să explic eu ce dracu´ căutam eu la aproape 12 noaptea lângă gară, când eu stau în cu totul altă parte a orașului. Pe moment, nici măcar nu știam mersul trenurilor să zic că mergeam la un tren anume și atunci singura chestie care mi-a venit în cap a fost să zic că am fost la vărul meu care locuiește în cartierul Ronaț și din Ronaț mă întorceam pe lângă gară. Asta am declarat acolo, dar m-am gândit după aceea că ăștia o să-l întrebe pe vărul meu și ăsta o să spună că nu am fost la el.

Mă gândeam cum naiba să fac să-i transmit vărului meu să zică că am fost la el. Erau acolo cu mine în încăperea aceea doi țigănuși analfabeți și mă gândesc că lu´ ăștia le dă drumul mai repede. Hai să le zic la țigănușii ăștia, să le șoptesc când ies afară să dea un telefon la mine acasă și să transmită toată povestea cu Ronaț-ul, să am un alibi. Îi șoptesc la un țigănuș, nu știam cine e informator al Securității dintre ăștia care erau cu noi în încăpere, dar mă gândeam că țigănușii ăștia analfabeți n-or fi ei informatori ai Securității. Îi șoptesc, nu pricepe ce vreau de la el. Atunci am mai văzut un domn, ăsta era cu urme de bătaie și zic, mă, ăsta dacă a fost bătut, ăsta nu e informator al Securității, că bănuiesc că n-o să-și bată proprii lor informatori. Și i-am zis lui să transmită acasă. Într-adevăr, acest domn chiar a ieșit mai repede din închisoare decât mine și a dat telefon acasă, dar a spus doar că sunt la închisoare, că m-a văzut și că sunt viu, dar nu a spus tot ce am transmis”, a afirmat Marius Mioc.

Bătăi „profesioniste”

A urmat o nouă rundă de anchetă, în ziua de 19 decembrie, la Miliția județeană, unde Marius Mioc a fost dus.


Timișoreanul își amintește că a avut parte de „cea mai grea anchetă”. Asta pentru că a fost „anchetat” aproape întreaga zi, fiind bătut.

„Mă întindea pe burtă și mă bătea peste spate, peste picioare, în general locuri acoperite de haine, să nu se vadă. Deși mi-a scăpat un pumn și în față și mi-a spart buza. Dup-aia a venit un șef care chiar i-a făcut observație că nu trebuia să-mi spargă buza. Se pare că aveau aceste consemne, să dea doar în locuri acoperite de haine, să nu se vadă. Mi-a spus să recunosc tot, că are raportul milițienilor care m-au arestat și m-au observat spunând de întâlnirea de la Maria. Până la urmă am recunoscut, mai ales după ce mi-a pus niște cătușe foarte strâns și mi se umflaseră mâinile. Deci, până la urmă am recunoscut că am fost la Maria. Știu că unul care a intrat în încăperea respectivă mi-a spus că «prea bun e Ceaușescu cu voi, trebuia de la început să se dea ordin să se tragă». După aceea, seara, ne-a dus în beci iar, ne-a dat uniforme de pușcăriași. Aici era o celulă cu vreo șase, șapte persoane. Pe 20 decembrie iar m-au anchetat, iar cu bătaie. Altcineva a fost care m-a anchetat, tot cu bastonul de cauciuc peste picioare, să recunosc tot, să spun. De exemplu, mă lovea peste tălpi și am zis să strig de durere, dar și să-l fac să se simtă el că și-a făcut datoria. Și îmi zice, păi da ce crezi că nu știu cum se simte prin pantofi? Și dup-aia mi-a dat jos pantofii și într-adevăr fără pantofi mult mai tare durea”, a povestit Marius Mioc. Bărbatul a mai fost anchetat și în noaptea de 21 spre 22 decembrie, însă atunci nu a mai fost bătut.

„Am plâns de bucurie”

Marius Mioc își amintește că în ziua de 22 decembrie 1989, a auzit cum un om a strigat „Victorie”. Nu știa ce se întâmplă, fiind după gratii. În scurt timp, împreună cu ceilalți arestați, bărbatul a fost scos din celulă, a primit hainele înapoi și a fost urcat într-o dubă.

„Nu știam exact ce se întâmplă. Ne dă drumul, nu ne dă drumul. Deci, ne-au urcat într-o dubă și printr-un gemuleț vedeam în cabina lor, era șoferul cu un însoțitor de-al său. Și vedeam pe stradă parcă lume veselă, însoțitorul șoferului face semne prietenoase către mulțime. Ceva s-a întâmplat. O fi căzut sau n-o fi căzut Ceaușescu? Dacă a căzut Ceaușescu, ar trebui să ne ducă la închisoarea Popa Șapcă, unde lăsaserăm ceas, bani sau alte obiecte. Dar nu se îndrepta dubă către închisoare. Și atunci am zis să batem în pereții dubei, să facem gălăgie ca să-și dea seama oamenii de afară că suntem aici. Cei care erau spre ușa dubei au reușit s-o deschisă, nu era bine închisă, și din mers am sărit din dubă. Rapid, să-mi pierd urma, am intrat într-o curte și acolo erau niște bătrâni, ascultau un radio în ungurește și de la ei am aflat că a căzut Ceaușescu. Efectiv am plâns de bucurie”, își amintește Marius Mioc.

După Revoluția Română, Marius Mioc a început să fie din ce în ce mai preocupat ca oamenii să afle adevărul despre evenimentele petrecute în Decembrie 1989, motiv pentru care a scris mai multe cărți pe marginea acestui subiect.

„Eu încă din anii ‘90 am văzut că se minte despre acest subiect. În 1991, la Asociația 18 Decembrie a Răniților și Familiilor Îndoliate, am propus să se înființeze o Comisie pentru Adevăr și Dreptate, care să vorbească adevărul despre Revoluție, care s-a și făcut și eu am fost principala persoană care a participat acolo și trimitea la ziare diferite articole, unele s-au publicat, legate de Revoluție. Aceste articole le-am adunat în prima mea carte care a apărut în 1994, «Falsificatorii istoriei». Dup-aia am scos mai multe cărți despre Revoluție, în ‘95, în ‘97, în ‘99.  Când a început Internetul, m-am gândit hai să fac un site dedicat Revoluției. Nu am știut dacă va avea succes sau nu. Totuși, a avut succes. În 2008 am înființat site-ul. Eu am strâns peste 3,1 milioane de vizualizări. Am făcut și un canal Youtube, care iarăși are trei milioane și ceva de vizualizări, cu filmulețe din Revoluție. Eu am fost primul care am împrăștiat pe Internet fragmente de filmări din emisiunea televizată din decembrie 1989. Blogul a fost o continuare a activității pe care eu am început-o în anii ‘90 cu adevărul despre Revoluție. Eu personal sunt adeptul ideii că adevărul despre Revoluție, în general, se cunoaște și există o campanie de dezinformare, de falsificare a istoriei, care trebuie combătută”, este de părere Marius Mioc.

1 COMENTARIU

  1. Domnule Mioc, ați scris despre mine – Dan Sobol – și cu siguranță ați auzit multe despre mine.
    Stefan Cojocnean de care se tot vorbește, a fost mereu pe lângă mine în zilele din Decembrie 89.
    Cu siguranță aveți posibilitatea să verificați aprofundat rolul jucat de mine în Dec. 89.
    Sorții, NU eu, au hotărât ca abia acum să reapar la suprafață.
    Sincer, nici eu nu știu – în totalitate – de ce.
    Dar atunci când pornesc într-o intreprindere/acțiune, mă transform, ca și în zilele lui decembrie (89), într-un uragan. Cred că acum sunt mai decis ca în alte vremi să nu mai dau înapoi.
    Ca urmare, sunt hotărât să revin pe scena Timișorii. Și să vorbesc cu oamenii, cu oameni ca dumneavoastră. Așadar contactați-mă.., avem multe să ne spunem.
    Dan Sobol, Arad. tel: 0748811001, e-mail: sobold.inventions@gmail.com sau solard77@yahoo.com

Dă-i un răspuns lui Sobol Dănuț Renunțați la răspuns

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.