Dan Negru: „Dacă mâine primăriile n-ar mai organiza concerte gratis, tot showbizul românesc s-ar prăbuși“

I se mai spune și Regele Revelioanelor. Și asta pentru că a prezentat 20 ani consecutiv emisiuni televizate în noaptea dintre ani, toate fiind lider de audiență, conform cifrelor oficiale.

Dincolo de show-urile care beneficează de succes în rândul telespectatorilor din România, Dan Negru este timișoreanul care nu s-a adaptat cu viața din București și care consideră că finalul anilor ’90 a fost perioada care a degradat presa timișoreană. Am realizat un interviu alături de timișoreanul considerat regele divertismentului în România în care nu am căutat să aflăm picanterii și bârfe. La asta se pricep mult mai bine alții. În schimb, Dan Negru ne-a povestit despre începutul carierei sale de la Radio Timișoara, care au fost concertele care l-au marcat, cum vede el certurile iscate de titlul de Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 și care sunt cele mai frumoase cadouri pe care le-a primit…

– Ai început să lucrezi la Radio Timișoara în 1991. Cum au fost vremurile acelea, ce amintiri plăcute și neplăcute ai din acea perioadă?

– Erau anii in care radioul avea putere. Netul nu exista și televiziunea acelor ani manipula, așa că radioul era opțiunea curată de informare. Și Timișoara era un bastion, o redută. Era perioada în care mă implicam în probleme politice sau sociale prin programele mele de la Radio Timișoara, aveam rubrici politice cum era Dilema Săptămânii sau aveam programe precum Curierul Serii. Azi nu m-aș mai întoarce la astfel de programe. Publicul e altul, lumea e alta. Dar asta nu înseamnă ca nu mi-e dor de anii ăia, fără sa fiu nostalgic.

– Din 1994 ai trecut la TVR. Cât de greu a fost să te adaptezi de la radio la TV și care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale din perioada de dinainte de a te muta la București?

– Mircea Albulescu îmi povestea că e mai greu să faci radio decât TV pentru că la radio trebuie să pui decorurile în mintea ascultătorului, să descrii totul, pe când televizunea îți arată totul. Radioul e anacronic azi, dar și televizunea a început să fie. N-a fost ușoară trecerea. Am părăsit sistemul public media la sfârșitul anilor ’90, când el a început să sa prăbușească din cauza pilelor și a relațiilor. Din nefericire, Timișoara are azi cel mai subdezvoltat sistem media local din România.

– Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată în carieră? Care ar fi sfatul tău pentru cei care vor să pășească într-un fel sau altul în industria divertismentului?

– Port cu mine multe sfaturi primite de la cei care mi-au fost mentori în meserie. Am avut șansa să încep să fac televizune cu Valeriu Lazarov, unul din oamenii care au schimbat piața mondială de TV și am primit o mulțime de sfaturi care-mi prind bine și azi. I-aș sfătui pe cei care vor să între in breasla asta să-și caute mentori, nu profesori. Mentorul contaminează. Profesorul doar te învață.

– Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat?

– Ohooo… Cred că niște Best Of de muzică pop a anilor ’80. Erau discuri cumpărate din Ocska. Pe vremuri „Ocico” se ținea in Fratelia la câteva străzi distanță de strada mea.

– În lumea muzicală românească există puține reprezentante ale sexului frumos. De ce crezi că avem de-a face cu acest fenomen?

– Nu m-am gândit niciodată la asta, deși îmi vin în minte multe femei care cântă. Mai mult sau mai puțin talentate.

– Cum ți se pare scena muzicală din Timișoara în 2020? Există vreo diferență între publicul din diversele regiuni geografice ale României?

– Cred că azi nu mai există diferențe între scena muzicală din Timșoara sau Iași, Cluj, Constanța. Tehnologia i-a adus la egalitate pe toți. Talentul face diferența. Mă bucură ori de câte ori întâlnesc nume din scena muzicală timișoreană. Publicul nu e diferit. Sunt același preferințe. În anii ’90 exista diferență, azi YouTube ajunge și la Vaslui și la Arad.

– La ora actuală există o sumedenie de formații care se concentrează exclusiv pe cover-uri interpretate în mod special la evenimente private. Care este părerea ta vis-a-vis de acest subiect?

– Coverurile de la evenimentele private aduc bani artiștilor. E singurul scop pentru mulți și nu pot să-i blamez. Fiecare își vinde arta cât vrea și cât poate. Uneori cred în vorba „dacă e arta, se vinde”. Alteori, cred că vorba asta aduce multe nenorociri.

– Care a fost concertul care te-a marcat cel mai tare în viața ta și de ce?

– Au fost multe. Dar fiecare la vârsta lui. Mi-a plăcut Michael Jackson de la București. Eram la vârsta în care eram fan. Apoi m-a uluit U2. Zilele trecute mi-a plăcut mult Cat Stevens cu „Father and son”. Sau Phil Collins, pe care l-am văzut cântând in cârje. După cum nu mi-a plăcut deloc Robbie Williams sau Celine Dion. Depinde de vârstă, etapă din viață etc.

– Se spune că muzica rock trebuie să fie una de atitudine. Să transmită mesaje sociale și politice. De ce crezi că în zilele noastre în muzica rock românească trupele se feresc să ia atitudine explicită împotriva nedreptăților?

– Pentru că mulți dintre artiștii rock de azi sunt plătiți de primării, adică de statul român. Nu poți să faci texte împotriva principalului tău angajator. Dacă mâine primăriile n-ar mai organiza concerte gratis, tot showbizul românesc s-ar prăbuși.

– Dacă ar fi să faci o eventuală comparație între anii ’90 în rockul timișorean și anii actuali, cum ai caracteriza evoluția fenomenului? Se spune că mai demult Timișoara era „kilometrul zero” în muzica rock românească.

– Rockul nu mai e demult kilometrul zero. E în sufletele noastre, dar nu mai e în trend pe YouTube sau în Itunes. Timișoara și-a pierdut în anii ăștia locul de „kilometrul zero” în multe domenii. Rockul nici nu mai contează.

– Care au fost cele mai mari dezamăgiri în cariera ta de până acum?

– Finalul anilor ’90 a fost perioada care a degradat presa timișoreană. Sistemul privat era alcătuit din patroni de presă care nu aveau nicio legătura cu media si care își doreau îmbogățirea pe termen scurt și cu orice preț, iar sistemul media de stat era alcătuit din directori numiți politic care și-au făcut propria lor camarilă unde nu conta performanța. Atunci am ales să plec în București, unde Lazarov sau Sârbu începeau să aduca performanță în media. Dovada că televizunea, media în general din Timșoara a fost slab calitativă în anii ăia e și faptul că la nivel național media timișoreană n-a dat niciun performer, nici Ianțu și nici Florin Călinescu nu sunt produse media din Timișoara, ei nu au crescut în vreo televiziune sau vreun radio din Timișoara. Televiziunea din Iași însă a dat-o în anii ăia pe Andreea Marin, radioul din Constanța pe Andrei Gheorghe etc. Azi, Clujul are televizuni naționale, trustul Look și la Iași există site-uri precum BZI care sunt printre cele mai accesate din România. Timișoara nu și-a mai revenit.

– Care este poziția ta vis-a-vis de concertele cu intrare gratuită organizate de diverse autorități sau sponsori?

– Dacă astfel de evenimente finanțate din bani publici nu ar exista, showbizul românesc ar fi decapitat.

– Îți place eticheta de „regele Revelioanelor” care ți-a fost atribuită de mass-media? Ce părere ai de presa de scandal din țara noastră și de fenomenul „fake news” care există în zilele noastre?

– Mă onorează porecla de „regele audiențelor” sau „regele Revelionelor”. E dovada faptului că în anii ăștia audiențele mele n-au trecut cu vederea. Dar meritul nu e al meu. Am avut șansa unor mentori extraordinari, a unor echipe teribile, a unor formate de succes. Cât despre „fake news”, e o normalitate a acestor ani pe care trebuie să o acceptăm. Am fost de nenumărate ori victima unor „fake news”, dar am luat-o ca atare.

– Ce părere ai de numeroasele concursuri de descoperire de talente care există în zilele noastre (gen Vocea României)? Pot fi o rampă de lansare pentru tinerii artiști?

– Nu. Nu sunt o rampă de lansare pentru că nu pentru asta au fost construite. Ele pot doar sa expună niște talente publicului, dar ce se întâmplă mai departe nu e treaba showului. Asta ține de șansă, de norocul din viața fiecăruia.

– În 2021 Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană. Cum vezi pregătirile pentru acest eveniment?

– Ma dezamăgesc disputele locale pe tema Timișoara capitală culturală europeană. Și nu de putine ori mi-a fost rușine în anumite cercuri de prieteni ancorați în lumea spectacolului din România care mă luau peste picior arătându-mi certurile locale. Îmi ofer gratis sprijinul dacă pot sa ajut cu ceva, sfaturi, idei, contacte pe care le-am adunat în anii ăștia mulți de televizune. Sunt convins că ar face asta oricând și Virgil sau Călinescu, oameni de TV plecați din Timsoara. Dar recunosc că încerc să stau departe de tămbălău sau scandaluri. Dacă le-am evitat la București în toți anii ăștia, aș fi ridicol să mă trezesc în mijlocul lor în Timișoara.

– Ce părere ai de textele care se regăsesc în muzica românească actuală?

– Unele stupide, altele geniale. Ca întodeauna. Dar într-o generalizare mondială a limbii engleze, care e dată în primul rând de tehnologie, nu cred că textele unor melodii în limba română au șanse.

– Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit vreodată în trecut de ziua de naștere?

– Sunt născut în februarie și cele mai frumoase cadouri sunt copiii mei, născuți tot în februarie.

– Cum vezi tu starea festivalurilor de muzică din România?

– Nu prea cunosc fenomenul festivalurilor, deși tin minte că am prezentat o mulțime de astfel de evenimente, de la Eurovision la Mamaia. Dar dacă Untold sau AfterHills intră la categoria festivaluri, eu ca timișorean sunt frustrat. De ce Cluj, Iași sau Constanța au putut?

– Îți dai doctoratul în jurnalism la Timișoara. Cât de greu este să faci „naveta“ Timișoara – București și să revii „la școală“?

– Vin des acasă. De fapt, nu cred că am plecat vreodată. Încă mă simt plecat în delegație la București, deși locuiesc de 20 de ani acolo, copiii mei s-au născut acolo. Totuși, nu ma regăsesc în București. Nu m-am adaptat cu Bucureștiul. Sunt un bănățean cu origini vechi în zona Banatului și singura dată când ai mei au plecat spre sud a fost când părinții și bunicii mei au fost deportați în Bărăgan.

– Astăzi mai asculți viniluri?

– Da. Ascul vinil. Și îmi învăț și copiii să o facă. E un alt „miros” muzical.

– Ai fost fan al lui Andrei Voiculescu de la Europa Liberă. Crezi că în zilele noastre programele radio din România oferă cultură muzicală, ca pe vremuri?

– Radioul nu mai există ca influență în piața media. Radioul se mai ascultă între două semafoare. Atât. Și radioul clasic, cel in FM, va dispărea și el în 5-10 ani. Cu Andrei mă văd adeseori. Am început să fac radio imitându-i emisiunile de la Europa Liberă și azi am șansa să mă accepte ca prieten. E una din legendele radioului românesc.

– Unde te vezi peste cinci ani, ce planuri de viitor ai?

– Habar n-am ce o sa fac peste cinci zile. Cinci ani? E o veșnicie !