Basistul formației Cargo, Alin Achim, pregătește cel de-al treilea album al proiectului de muzică electronică Syamasundara. Artistul care a urcat recent pe scena din Piața Libertății în cadrul primului concert post-pandemie din Timișoara alături de colegii săi din Cargo a pus bazele trupei Metalograf cu 32 de ani în urmă și a mai făcut parte de-a lungul anilor din formații ca Logaritm, Cardinal, Betleheem, Amala sau Desant. Am realizat un scurt interviu cu Alin Achim, în cadrul căruia acesta ne-a lămurit cum a început acest proiect de muzică, cum se împacă rock-ul cu „electronicele“ și care sunt planurile lui în această direcție…
– Conform descrierii oficiale Syamasundara este „un proiect Alin Achim în care este abordat un gen de muzica electonică“. Când s-a născut acest proiect și de ce muzică electronică?
– În urmă cu 15 ani, sora mea, Amira, m-a „bombardat” cu piese din acest gen muzical, cumva hotărâtă să îmi demonstreze că există și altceva în afară de rock. Eu ascultasem până atunci ceva în direcția asta – Sri Hari, de care auzisem la ISKCON (Societatea Internatională pentru Conștiința de Krishna). Mi-a plăcut atât de mult încât m-am gândit că ar fi interesant să dezvoltăm și noi la Timișoara un proiect ca și acela. Nu cred că mai este un secret faptul că eu sunt un admirator și un susținător al filozofiei vedice și al Conștiinței de Krishna.
– Lumea te știe de rocker. Există o sumedenie de rockeri conservatori care nu sunt de acord cu muzica electronică, în general cu muzica care nu e făcută pe instrumente tradiționale. Care e părerea ta despre muzica electronică?
– În decursul anilor am învățat să-mi lărgesc orizontul muzical și să rup anumite bariere.
Eu îi înțeleg pe cei conservatori pentru că și eu am fost în acel punct, dar să știi că și „de cealaltă parte”, mă refer la muzica electronică, există o întreagă lume unde se combină într-un mod foarte interesant cunoștințele muzicale cu tehnologia și creația. Chiar dacă acest gen nu este construit cu „instrumente tradiționale”, după parerea mea, cred că reușește chiar foarte bine să exprime diverse stări pentru că și cei ce creează astfel de muzică sunt la fel ca și noi, plini de sentimente și trăiri. Muzica asta nu se face de ieri de azi și cred că multă lume știe de Jean Michele Jarre, Vangelis sau Klaus Schulze. Dacă mă găsești făcând chestia asta, însemnă că am o parere bună. Îmi place ce fac și sigur o s-o fac mai departe!
– Ce gen de muzică electronică abordezi și de unde ți-a venit inspirația pentru aceste piese?
– Sincer să fiu te las pe tine să cataloghezi genul muzical pe care îl fac… Inspirația îmi vine din cărțiile pe care le citesc, din locurile pe unde merg cu colegii mei de la Cargo și din discuțiile pe care le am cu diferite persoane. Însă, cred că cea mai importantă sursă de inspirație este chitara bass, pentru că de fiecare dată când am un moment liber și studiez, ia naștere câte o linie de bass pentru proiectul Syamasundara (Shiamasundar).
– Ce melodii ai scos sub acest proiect și care sunt planurile tale de viitor cu acest proiect?
– Până în momentul de față am scos două albume, primul „The Spiritual Master” în 2011, iar al doilea „Dashavatara” în 2019. Lucrurile nu se termină aici pentru ca deja lucrez la al treilea album. Planuri? Să ajung la Untold ! Glumesc :))) Nu am o țintă anume pentru că ceea ce fac, fac din pasiune și cu cât aude mai multă lume, cu atât mai fain. De aceea Syamasundara poate fi găsit și pe Spotify, ITunes, Google Play, Bandcamp, YouTube etc. În concluzie, avem nevoie de momente de liniște, important e să știi să le găsești. Eu le-am găsit!
