Hanno Höfer despre secretul longevității trupei Nightlosers: Nu facem repetiții și trăim...

Hanno Höfer despre secretul longevității trupei Nightlosers: Nu facem repetiții și trăim în orașe diferite, așa că nu ne călcăm prea des pe picioare

0
DISTRIBUIȚI

Cei care au participat vreodată la concertele formației Nightlosers știu secretul. Originalitatea muzicienilor care au în componență și doi bănățeni autentici – solistul Hanno Höfer, născut în Timișoara, și maestrul tobelor Claudiu Purcarin, născut în Caransebeș – reiese din faptul că pierzătorii nopților „atacă“ melodii cunoscute într-un mod aparte din care nu lipsesc arome de csardas, blues, rock n roll sau elemente folclorice ardelenești de cea mai bună speță.

Solistul formației Nightlosers, cunoscut și grație activității sale în lumea cinematografiei, s-a născut la Timișoara în 8 iulie 1967 și înainte de plecarea sa în Germania a trăit la București și la Sânpetru Mic, satul aflat la limita dintre județele Timiș și Arad, unde și-a petrecut numeroase vacanțe școlare (și de unde provine și binecunoscutul muzician Tony Kuhn).

Odată cu revenirea sa în România, Hanno s-a mutat la Cluj și, din 1994, face parte din formația care a devenit devenit cunoscută datorită pieselor „Beţivan Ratat” sau „Dragostea-i ca şi o râie“.

Am realizat un interviu cu Hanno din care am aflat cum a fost prima sa apariție în fața publicului la Liceul Lenau, care sunt formațiile autohtone care îi sunt pe plac, cum reușește să împace pasiunea sa pentru muzică cu cea pentru film… și care e secretul longevității trupei Nightlosers.

De unde vine pasiunea ta pentru muzică? Ai moștenit pe cineva din familie?

În familia mea se cânta la diferite instrumente (printre care acordeon, pian, vioară), dar doar fratele mamei a fost muzician profesionist, contrabasist la filarmonică.

Care au fost primele evenimente la care ai apărut în fața publicului?

La Liceul Lenau la serbare, cu acordeonul. A fost groaznic ca feeling, dar o lecție bună.

Știu că ai lucrat timp de trei ani la Teatrul German din Timişoara. Ce funcție aveai și cum erau acele vremuri în Timișoara?

Am fost angajat ca „actor cu studii medii” și jucam roluri mici. A fost o perioadă interesantă, jucam mult prin localitățile unde mai era populație germană, prin cămine culturale, din Satu Mare până la Reșița.

Cum ai descoperit muzica blues?

De pe niște discuri RDG-iste care nu știu cum au ajuns la mine. Cert e că label-ul lor de stat avea o serie de blues, cu artiști ca Muddy Waters, Big Bill Broonzy etc.

Când ai plecat în Germania și care a fost motivul ?

În 1988, reîntregirea familiei. Bunicii mei au rămas acolo într-o vizită.

Ai revenit în România cu o bursă la Cluj. Cum ți s-a părut „revenirea“? 

Am studiat trei ani la Berlin, istorie sud-est europeană. Având o prietenă la Cluj, am aplicat pentru o bursă acolo și am obținut-o. Și perioada aia a fost extrem de interesantă, din toate punctele de vedere. Dacă la Berlin am prins căderea zidului, la Cluj am prins căderea Caritasului.

Spuneai într-un interviu că „din moment ce se difuzează numai filme americane comerciale şi Sergiu Nicolaescu, publicul va merge la filmele acestea“. Cum ar trebui „format“ gustul publicului pentru ca acesta să aprecieze și filmele de artă?

Asta probabil era mai demult. Între timp a apărut streamingul și orice tentativă de “formare” a gustului publicului e din start sortită eșecului. Acum, fiecare își ia ce-l interesează.

Se poate face o comparație între scena muzicală din România din anii 80 – 90 și cea de azi? Ce lipsea atunci și ce lipsește astăzi?

În anii ăia lipsea internetul cu tot ce înseamnă el pentru muzică (Youtube etc), dar te mai dădeau la radio sau tv. Dacă știai cât de cât să cânți, accesul acolo era mai ușor. Deci asta lipsește astăzi. Dacă nu ești mai în mainstream n-ai nicio șansă la radio sau tv.

Care sunt primele discuri pe care le-ai ascultat?

După cum spuneam mai sus, seria de blues RDG-istă, un dublu album cu festivalul de folk de la Newport cu Bob Dylan, Doc Watson, John Hammond, the Staple Singers și mulți alții, pe care l-am ascultat până a devenit transparent și discurile de jazz ale lui taică-meu: Gerry Mulligan, Stan Getz, Coltrane etc.

Ce părere ai de muzica românească de la ora actuală? Care sunt formațiile sau artiștii care îți plac?

Sunt trupe care-mi plac mult, mai ales în zona de underground, iar dintre “clasici”, Timpuri Noi merge în continuare tare, Blazzaj e mișto, dar n-am mai auzit de mult despre ei (bine, lucrul ăsta se zice și despre noi), iar la blues îmi plac Vali Răcilă, Soul Serenade, Alexandru Andrieș.


Să nu uit de Axis, care mi-au plăcut mult live.

Ce părere ai de concertele susținute cu intrarea liberă? Și voi ați susținut recitaluri afară cu intrarea liberă. În ce măsură ajută sau nu scena muzicală în ansamblu asemenea cântări?

Am cântat și afară, dar și în România, la concerte cu intrare liberă. Unele sunt o salată, altele sunt mișto, depinde de line-up. În principiu, orice cântare, dacă nu e vădit electorală sau cu alte scopuri dubioase, ajută scena muzicală. Și chiar și la salatele alea poți să ai surprize, să le placă unora la care nu te așteptai deloc.

Există în România – la fel ca și-n alte țări – o sumedenie de formații care se concentrează exclusiv pe cover-uri interpretate în cluburi sau la nunți/botezuri. Care este părerea ta vizavi de acest subiect?

Părerea mea e că e un cu totul alt domeniu, e vorba despre prestări servicii.

Care este secretul unui bun muzician? Cum reușești să împaci pasiunea ta pentru muzică cu cea pentru film?

Renunțând la film. Glumesc, dar în ultima perioadă cam așa a fost, fără să fi făcut eu o alegere în sensul ăsta. Dar în afară de asta, filmul și muzica merg foarte bine împreună.

Cum ți se pare cultura muzicală în general în România?

Din păcate, mult sub nivelul altor țări prin care am fost, dar trebuie să spun că în ultimii ani, cel puțin în zona de blues, au apărut multe festivaluri noi cum ar fi Tulcea, Brezoi etc ceea ce este foarte încurajator.

Trupa Nightlosers nu prea are repetiții. Cum reușiți totuși să „fiți în formă“ și care este secretul datorită căruia activați de atâția ani pe scenă?

Păi ăsta e secretul, că nu facem repetiții și că trăim în orașe diferite, așa că nu ne călcăm prea des pe picioare. Când chiar avem ceva de repetat, ne întâlnim câteva zile la Cluj sau la București și aia e.

Se poate trăi decent din muzică în România? Ce înseamnă „compromis“ atunci când vine vorba de muzică în țara noastră?

Depinde cine ești și ce muzică faci. Se poate trăi regește, se poate supraviețui, nu se poate trăi deloc, depinde de genul de muzică, de calitate, și da, de vechimea în domeniu.

Ce părere ai despre concursurile de descoperire de talente gen Vocea României? Sunt necesare? Cei care participă la asemenea concursuri au ceva de câștigat de pe urma apariției lor?

Nu știu, nu mă interesează, nu mă uit, nu mă bag.

Vinil, CD sau streaming. Care din acestea îți sunt pe plac și de ce?

Toate trei. Încă am viniluri și CD-uri, dar și streamingul îl folosesc destul de mult. Știu că e discutabil, pentru că artiștii pierd cel mai mult din streaming, dar din păcate ăsta va fi viitorul. Vinilurile vor rămâne pentru audiofili, colecționari etc.

Ce activități legate de muzică și film ai in zilele noastre si care-s planurile tale de viitor pe aceste „felii“?

N-am mai făcut muzică de film de ceva vreme, deși mi-ar plăcea. În perioada asta mai avem câteva concerte răzlețe cu Nightlosers, ce-a mai rămas neanulat de pandemie. Planuri de viitor momentan nu prea-mi vine să fac, vedem ce se întâmplă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.