Marius Matache susține un concert la Timișoara: „Dezamăgirile mari la concertele de club sunt că fie nu vine lume …sau dacă vin sunt ocupați cu berea“

Marius Matache activează în muzica folk de prin 2004 și a cântat de-a lungul anilor în diferite formule de trupă (I’mperfect), proiecte (Gashkademia de Folk) sau singur. Artistul va susține un concert extraordinar la Timișoara miercuri 4 august, de la ora 20, În Spatele Casei (Casa Tineretului), loc unde melomanii interesați vor avea parte și de o avanpremieră a următorului material discografic al artistului. În cele ce urmează am realizat un interviu cu Marius Matache.

– Concertul de la Timișoara e o avanpremieră la albumul „Experimental“. Când va apărea discul?

– „Experimental” e gata de vreo lună, sper să nu mă răzgândesc la nume, e un album care are un sound total diferit de ce am scos până acum („Hoinar prin Piața Matache” – 2013, „Alchimie” – 2016, „Ninsorium” – 2020). Undeva în luna septembrie el va apărea pe platformele de streaming, iar fizic atunci când voi reuși să rezolv și partea financiară, pentru că vreau să îl editez în două formate speciale: vinil, pentru colecționari, și USB-stick. Am ceva promisiuni, dar mai durează până se concretizează.

– Câte melodii ai lansat din acest material și de unde ți-a venit inspirația pentru piesele acestuia?

– Până acum am lansat trei single-uri de pe album – „Plouă”, în octombrie 2020, care are și un mini-videoclip, desenat de Cătălin Jianu, copywritter-ul de la Cappucino Story (băieții cu pahare de cafea pictate cu mesaje simpatice), „Primăvara”, în martie 2021 și „Aripi de flutur” (iulie 2021).

Piesele de pe album sunt compuse în timp, de exemplu piesa care deschide albumul – „Arzi, focule!” – e compusă în 2016, fix după ce am trimis albumul Alchimie la multiplicat, că altfel era clar pe acel album. La revedere, piesa de încheiere e 2014, cântată în premieră la festivalul de la Mediaș. Îmi place e cea mai veche, probabil 2010, dar era din alt film decât celelalte, așa că a stat la păstrare până a fost contextul potrivit. Colaborez cu mulți textieri – Sorin Poclitaru (și aici partea leului, cu șase piese), Loredana Tudor-Tomescu și, în premieră, Vasile Ciorogar și Daniel Ioniță.

– Ce amintiri plăcute și neplăcute ai din concertele tale trecute în Timișoara?

– Neplăcute nu prea am – dezamăgirile mari la concertele de club sunt că fie nu vine lume (ce contează că tu bați jumătate de țară, o dată pe an, el are o cumătrie), sau dacă vin sunt ocupați cu berea, iar asta se mai întâmplă peste tot.

Plăcute sunt de la festivalul Time to Folk din 2017, când am fost alături de mulți colegi de generație – SPAM, Folk Frate, Țapinarii etc. Și am avut parte de un public tânăr și foarte numeros.

– Cum ai trecut prin perioada de pandemie… a fost una creativă pentru tine?

– Dacă spun că am terminat „Ninsorium” (care era cam 80% gata), am realizat „Experimental”, plus încă un album la care am fost co-producător, alături de Victor Panfilov, cu artiști tineri, intitulat „POE3 – note lângă note”. Zic eu că am fost harnic, nu m-am dat în lături de muncă.

Prima parte (martie – iunie 2020) a trecut relativ ușor, era euforia concertelor online, toți prietenii și fanii din străinătate erau foarte fericiți că mă văd lunar. Apoi, iulie – septembrie 2020 am cântat mult prin țară, au fost luni la nivel de top comparativ cu 2019. Din păcate, octombrie 2020 – mai 2021 au fost cele mai grele luni din viața mea, cu multe cazuri de covid în familie, decese, probleme ale celor dragi, puține concerte, oameni obosiți de viața online, ce să mai spunem și de concerte.

Am mai compus câte ceva și în acest an, dar cred că e cazul să mă potolesc o vreme cu gândurile de scos albume, până găsim căile de valorificare care să asigure finanțarea proiectelor (dacă CD-urile nu se mai vând, streaming-ul e o poveste frumoasă, dar pe puțini bani, drepturile din difuzări nu sunt chiar calea spre îmbogățire).

– Cum vezi evoluția muzicii folk in România în ultima perioadă… mergem spre „mai bine“ sau nu?

– Muzica folk per ansamblu nu pot să spun că merge spre mai bine, pentru că, din păcate, tânăra generație nu are microbul luptei cu industria. M-am așteptat ca în pandemie să văd idei năstrușnice din partea lor, pe instagram, pe tiktok, să agațe publicul, să îi cultive. Pe de altă parte, festivalurile de folk au supraviețuit, mai ales cele de peste vară, folkul putându-se desfășura și cu maxim 500 (vorba unui coleg hâtru „bine, mă, maxim 500, da’ de unde atâția?”). Am un respect deosebit pentru cele desfășurate pe bază de bilet și primele care îmi vin în minte sunt Brezoi și Gărâna, pentru că respectă ideea de sustenabilitate, educă publicul în direcția cumpărării de bilete.

Cine își face treaba serios, va produce conținut de calitate, cei ce vor construi și fideliza comunități de fani, aceia vor supraviețui și vor continua să cânte. Cine va aștepta un Mesia al folkului, își va plânge de milă și se va umple de frustrări.