Expoziția „Fenomenul Timișoara. 1965 – 1989”: „Noi numai filme aveam în cap, pentru că lumea nu putea fi trăită atunci“

Marți seara, în mansarda B2 a Bastionului Theresia a avut loc vernisajul expoziției „Fenomenul Timișoara. 1965 – 1989”, care prezintă o colecție de peste 200 de fotografii și afișe vechi care pot fi văzute timp de două săptămâni în spațiul muzeului.

Curatorul expoziției este dr. Mimo Obradov, jurnalist radio şi TV, care a fost prezentator şi coorganizator al programelor clubului PM 6 şi al festivalului Tim Rock începând cu anul 1980. „Când simțim o nostalgie pentru trecut aceasta nu se explică prin faptul că atunci a fost într-adevăr mai bine ci pentru că a fost totul colorat de confuziile noastre în care credeam cu toată sinceritatea de care eram capabili și pentru că acum nu mai credem în nimic. Așa scriam acum 22 de ani în volumul «Istorii & Story Rock vol. IV». Din fericire atitudinea și înverșunarea aceea de a colora realitatea din anii cenușii m-a ajutat să devin optimist acum când culorile ne orbesc. Mă încăpățânez să cred că Fenomenul Timișoara mai există. Expoziția/Terapia este deschisă. Nu e nevoie de programare“, a spus curatorul expoziției.

La fața locului se pot admira o serie de fotografii care prezintă instantanee din discotecile și videotecile acelor vremuri, viniluri semnate de artiști, casete, benzi de magnetofon și reviste dar și amintiri din teatrele studențești sau cenaclurile literare. În cadrul vernisajului, cei prezenți au avut parte de un mini – concert cu trupa Fără Filtru, proiecția câtorva filme realizate de Lucian Ionică la Cineclubul CFR Timișoara încă de pe vremea când era elev de liceu și de prezentarea unei chitări inedite care i-a aparținut lui Moni Bordeianu, din formația Phoenix.

„Trebuie să arătăm timișorenilor care este istoria lor. Prin această expoziție Mimo face o reparație. Mimo a denumit acest demers… Cultură alternativă. Dacă nu ar fi fost exigențele unei lucrări de doctorat eu i-aș fi dat titlul «Cum am viețuit înainte de ’89». Noi nu am făcut în niciun caz o opoziție. Am avut grijă de suflețelul nostru. Într-o lume în care totul trecea printr-un filtru. Noi am avut grijă să ne refugiem în muzică, teatru, film. De fapt această expoziție este și despre prietenie. Sunt foarte mulți prieteni aici care sunt în fotografii, oameni cu care am râs, am plâns. Ne-am pus la adăpost față de o lume urâtă. Nu era neapărat lumea propagandei de partid… ci aceea în care una spuneai în public și alta spuneai acasă. În care trebuia să fii atent la pasul următor. Mă tem că unele tendințe din lumea de azi se îndreaptă tot acolo… dar nu vreau să vorbesc despre corectitudinea politică fiindcă nu e subiectul zilei de astăzi… Această expoziție este despre imaginea unui oraș care a viețuit cultural de la Phoenix, Pro Musica, Progresiv TM… Când s-a cântat «Hei, tramvai»… mi-l aduceam aminte pe Kamo (n.n. – Bela Kamocsa) pe tramvai. Cât de optimist începe piesa, cu «hei, tramvai»… cu toată tinerețea înainte…și se termină cu vai… Nu vreau deloc să spun că mi-a plăcut lumea de atunci… Mi-a plăcut de mine în lumea de atunci. Mi-a plăcut de voi cei pe care îi știu în lumea de atunci. Mi-a plăcut de fiecare dintre cei care au avut curajul să se adape în contracultura de atunci. Am reușit să facem asta pentru că am avut modele lângă noi. M-am întâlnit cu Lucian Ionică și știam că o să aducă câteva filme pentru acest vernisaj… i-am spus «Numai filme ai în cap». Noi numai filme aveam în cap, pentru că lumea nu putea fi trăită atunci“, a spus scriitorul Marcel Tolcea la vernisajul acestei expoziții.