Membrii formației byron vor susține un concert extraordinar la Timișoara vineri, 10 martie, de la ora 21, la D’arc. Trupa a luat naștere în 2006 și au lansat de atunci șapte albume de studio și trei DVD-uri live. La sfârșitul lui 2019 byron au lansat cel mai recent album de studio – nouă – compus în totalitate în limba română, iar anul trecut au lansat trei piese noi care anunță apariția viitorului album de studio programat pentru lansare în cursul acestui an. În cele ce urmează am realizat un interviu cu liderul formației, Dan Byron, din care am aflat amănunte despre activitatea formației care în acest an pregătește și lansarea unui dublu vinil.
– În această primăvară byron lansează un dublu album pe vinil înregistrat live în cadrul turneului de concerte simfonice ALTOrchestra 100. Ce ne poți spune despre această apariție?
– Proiectul AltOrchestra 100 s-a derulat în toamna lui 2018 și a înglobat cinci trupe care au susținut fiecare câte trei concerte simfonice în trei orașe — București, Iași și Cluj. Am fost noi, The Mono Jacks, Robin and the Backstabbers, Grimus și Zdob și Zdub. A fost o experiență foarte faină, dar destul de complexă și greu de dus la bun sfârșit. Spre exemplu, pentru reorchestrarea pieselor byron au lucrat patru oameni — Dan Spînu (cu care mai lucraserăm la Electric marching band), Alexei Țurcan, Dan Georgescu și cu mine, partiturile fiind ulterior revizuite și corectate de Corina Ciuplea, care a coordonat și componențele celor două orchestre cu care s-a mers în turneu. Se înțelege că a fost un proiect pe care ne-am dorit să-l păstrăm mai mult decât doar în amintire, iar o ediție pe vinil era preferabilă restului de variante.
– Recent ai fost pe scenă alături de Implant pentru Refuz, la spectacolul de deschidere Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023. Cum te-ai simțit, cum ai văzut tu spectacolul de deschidere în ansamblu? Ce ți-a plăcut și ce nu?
– Nu prea am apucat să mă prind că sunt pe scenă, că am cântat o singură piesă, dar am fost impresionat de lumea multă adunată în piață la concertul unei trupe care nu e în mainstream. Nu am văzut niciodată atâta efervescență în Timișoara. Am citit după aia niște hate-uri gratuite pe social media, că de ce n-au fost invitați Phoenix, că de ce au fost invitați Taraf de Caliu, etc., etc. E normal să fie și din ăștia. Ba chiar dacă n-ar exista ar fi o problemă. N-avem cum să fim toți mulțumiți de același lucru.
– Cum s-a schimbat scena de muzică live rock din România în ultimii ani? Dar în Timișoara… având în vedere că ați susținut primul vostru concert byron la Timișoara în 2007 în clubul Bunker?
– Eu zic că s-a schimbat în bine, dar sunt conștient că n-am nicio șansă să am o imagine de ansamblu. Probabil nivelul nostru actual e rezultatul unui cumul de factori, printre care creșterea pieței de muzică rock și creșterea propriei notorietăți. Timișoara a crescut și ea, uite că e în sfârșit capitală culturală, dar duce în continuare lipsă de locuri spațioase pentru concerte. Probabil Bunker-ul din 2007 avea spre o sută de locuri. Acum cântăm la D’arc, care are un pic peste.
– Cum este cultura muzicală în România și ce părere ai de „efectul de turmă“?
– Nici în privința asta nu cred că poate cineva avea o imagine de ansamblu, mai ales că social media ne condamnă să ne învârtim în propria bulă.
– Care este părerea ta despre formațiile (și artiștii) care interpretează exclusiv cover-uri la evenimente private?
– Peste 90% dintre foștii mei colegi de liceu sau de conservator fie cântă coveruri la evenimente, fie s-au apucat de altceva.
Și nu sunt nicidecum de condamnat, viața e complexă și are multe aspecte. E mult mai greu decât îți închipui să faci carieră cântându-ți propria muzică, iar când mai ai și o familie de întreținut lucrurile se complică și mai tare.
– Care au fost cele mai mari dezamăgiri în cariera ta de până acum?
– Sunt destul de sigur că fiecare episod trebuia trăit pentru a ajunge aici, așa că nu prea am dezamăgiri. Da, mi-ar fi plăcut să cântăm în mod curent și în alte țări, dar în timp am înțeles că asta e o investiție pe care ți-o poți permite sau nu.
– Care este secretul unui bun muzician? Cât contează „urechea“ și cât contează „studiile“?
– Cred că cel mai mult contează dedicarea. O ureche bună sau înțelegerea teoriei ajută, bineînțeles, dar fără dedicare sunt inutile.
– Dacă ai avea o lampă fermecată care să îți îndeplinească o dorință… cu cine ai dori să colaborezi pe viitor?
– Cu Rick Rubin.
– Vinil, CD sau streaming. Care din acestea îți sunt pe plac și de ce?
– Toate au rostul lor. În ultimii ani lumea a luat-o razna cu vinilul, dar CD-urile se aud de multe ori la fel de bine. Ba chiar câteodată vinilurile se aud mai prost, ori pentru că n-au avut parte de un master dedicat, ori pentru că n-au destulă greutate. Iar streamingul are rolul lui, e nemaipomenit că poți avea toată istoria muzicii într-un buzunar.
– Cum arată industria muzicală românească în 2023?
-Nu cred că sunt eu în măsură să comentez. Până la urmă fac parte dintr-o trupă de underground, deci mai puțin încadrată în industrie.
– Care a fost cel mai impresionant concert pe care l-ai văzut în România? Dar în străinătate?
– În România cred că cel mai impresionant pe care l-am văzut a fost Roger Waters. În afară probabil Radiohead în Belgia în 2017.
– Cum arată o zi tipică din viața lui Dan Byron?
– Un pic de mișcare, niște muzică, ceva lectură, bucătăreală, repetiții, nimic spectaculos. Iar dacă avem cântare de obicei drum-drum-drum, soundcheck, ceva de mâncare, somn (dacă am timp) și la urmă concert.
– Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai în legătură cu Timișoara de-a lungul timpului?
– Cred că cele mai frumoase amintiri sunt mai degrabă legate de oamenii pe care îi știm acolo decât de concertele pe care le-am avut.
– Se poate trăi decent din muzică în România? Se poate trăi… în general… fără muzică?
– Se poate trăi din muzică în România, sigur, dar trebuie muncit mult. Și sigur, se poate trăi și fără muzică, până la urmă sunt o mulțime de surzi pe lumea asta. Am văzut de curând filmul CODA. E un fragment acolo absolut năucitor, cu părinții surzi care vin la concertul fetei lor. A, și bineînțeles că sunt și surzi care vin la concertele noastre atunci când avem translator. Evident că experiența lor e total diferită, nu cred că vreunul dintre noi și-ar putea-o imagina.
– Ce planuri muzicale ai pentru 2023?
– În toamnă vom lansa un nou album. Lucrăm deja de ceva vreme la el. I-am tot amânat apariția, dar n-ai ce-i face, așa e când ești mai tot timpul pe drumuri.
