Formația The Dockers din Satu Mare a poposit din nou la Timișoara, joi seara, la Manufactura, unde publicul a avut parte de două reprize de cântece tradiționale irlandeze și multă voie bună alături de Stike Molnar şi Endi Deak. Atmosfera tipică de pub irlandez a fost degustată din plin de spectatori, care au fredonat piesele din spectacol.
N-au lipsit „Whiskey in the jar”, „Molly Malone” sau „Drunken Sailor”, dar The Dockers au interpretat și câteva melodii mai puțin cunoscute publicului românesc, printre care și balada numită „Kilkelly, Ireland”, iar la câteva piese pe scenă a apărut și invitata specială Robyn Torhjelm Benedek (acordeon).
„Am cântat de cel puțin zece ori la Timișoara și întotdeauna am avut parte de un public minunat aici. Ne-am apucat cu acest proiect din cauza faptului că m-am îndrăgostit de muzica irlandeză. Eu am cântat cu formația Blackbeers, eram flautist pe vermea când eram la facultate la Oradea, de acolo am prins asta cu muzica irlandeză.Avem și câteva piese noi în repertoriu. Sunt foarte multe piese cunoscute irlandeze ce se cântă în pub-uri. Alegem piesele… din ceea ce cântă alții… Mă uit la ce cântă The Dubliners sau Flogging Molly, de acolo mă inspir.
Între piese îmi place să spun povești ale melodiilor. Asta fiindcă nu toată lumea înțelege textele melodiilor, unele-s destul de grele, nu e o engleză simplă. Sunt expresii mai ciudate. Îmi place să explic între piese cam despre ce e o vorba și încerc să ofer publicului o experiență cât mai faină. Nu am înregistrat niciun album, deocamdată nu ne gândim la asta. Una e să cînți live… și alta să asculți acasă. În plus, au fost mulți care au făcut piesele astea mult mai bine decât noi. Avem emoții constructive înaintea fiecărui concert. Nu cântăm cu capul gol, cântăm gândit asumat. Nu cântăm un hit de radio care nu zice nimic, avem povești, trebuie să le dăm sentimente oamenilor. Vrem să introducem în repertoriu și o piesă numită „And the Band Played Waltzing Matilda”, care are o poveste frumoasă.
Am cântat de câteva ori și-n Anglia. Amândoi am stat acolo vreo patru ani. Era ciudat. Acolo ziceam că suntem doi unguri din România care au venit în Anglia să cânte muzică irlandeză. Acolo există cultură de pub, pensionarii stau la pub și nu la televizor. Avem circa 30 de piese în repertoriu.
Destul de puțin. Ar fi normal să știm 150 – 200. Poate vom ajunge ș-acolo. Ne-am bucurat și de faptul că la patru piese am avut-o pe scenă lângă noi pe Robyn la acordeon, a fost foarte frumos“, ne-a declarat după concert Stike Molnar.
