Amatorii de folk au avut parte la sfârșitul săptămânii trecute de o seară plină de poezie și muzică pe malul Begăi, la Porto Arte, alături de Emric Imre, care a fost acompaniat de Jimi El Laco, „absentul“ evenimentului fiind pianistul Marius Roje, care nu a putut fi prezent din motive obiective.
Ca de obicei, artistul care are parte de o bază solidă de fani în Timișoara a navigat printr-o serie de compoziții care au definit într-un fel sau altul spectrul muzicii folk autohtone și s-a bucurat de un succes deosebit în rândul publicului numeros.
„Noutatea la acest concert este aceea că am venit fără pianistul Marius Roje, care a avut o problemă. E îmbucurător faptul că lumea merge la concerte live. Din păcate tot mai mulți artiști din țara noastră fac playback. Sau se cântă peste. Așa că noi ne bucurăm că publicul vine la concertele noastre. Noi ne străduim să dăm forma exactă a sensului vieții, care e muzica cântată live. Ca și în orice gen, se mai schimbă câte ceva. Așa e și-n muzica folk românească. Astăzi și Bob Dylan cântă cu tot felul de formule. Sensul folkului trebuie să rămână același. Și mesajul. Care este iubire… dar și de protest. Eu am și cântece protestatare dar poate încă nu sunt așezat eu prea bine în viață ca să abordez în concerte doar genul ăsta, dar va veni o vreme când voi cânta multe cântece protestatare care au versuri care încearcă să țină lumea în marja normală. Și împotriva sistemului și a celor care sunt nemernici în viața asta.
Sunt tot mai mulți nemernici… dovadă e faptul că planeta e avariată și rănită. Din cauza capacității omului și a comnodității. Vrând nevrând… chestia asta ne împinge la comfort. Renunțăm la simplitate și complicăm în așa fel lucrurile încât suntem pe marginea prăpastiei“, ne-a declarat artistul.
Printre piesele care s-au bucurat de un succes deosebit s-au numărat „Nebun de alb“, „Ilie de la sculărie“ sau „Fata de crâşmă cu manele“, aceasta din urmă fiind aplaudată la scenă deschisă pentru textul ei cât se poate de şugubăţ: „Iar tu, fetiţă profitoare/M-ai uşurat din buzunare/De ultimele trei sutare/De ceas şi două celulare“.
„La mine nu există neapărat un proces creativ. Mă poate inspira o femeie frumoasă sau impactul luminii în retină care trezește anumite gânduri. Acestea se leagă și poate să iasă o poezie. Contează și starea sufletească, care te poate influeuența foarte tare. Eu nu mă pricep la marketing și nici nu am o echipă pentru asta. Încerc să anunț concertele pe Facebook și atît. Sincer, nu știu către ce ne îndreptăm. Am câțiva oameni de care sunt fascinat. Charlie Chaplin, Anthony Queen, Ravi Shankar. Sau Sergiu Celibidache. Am văzut un interviu cu Sergiu, care n-a acceptat niciodată ca muzica lui să fie înregistrată pe vinil. Reporterul l-a întrebat …dar atunci ce rămâne după dumneavoastră? Iar el a răspuns… nimic. Asta este… oricât ne-am zbate în afară de amintirea noastră nu o să rămână nimic. Lucrez la un album nou, care va avea 15 piese, din care cel puțin opt sunt noi. Celelalte sunt mai vechi, compuse mai demult. Se lucrează greu la noul meu album căci la fiecare cântec am invitat câte un prieten din breaslă. Lucrând cu colegii mei artiști, e foarte greu. Încă nu are niciun nume albumul, dar va fi un tribut adus prieteniei“, a mai spus Emeric Imre.
