Complexul Muzeal Arad, aflat în plină renovare și reorganizare, a redeschis în prima zi a acestei luni pinacoteca muzeului, cu un spațiu expozițional extins, în care sunt expuse cele mai valoroase lucrări din colecția de pictură europeană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și început de secol XX, și a redeschis expoziția „Tezaur 1848-1849”, cu obiecte de patrimoniu ale colecției și cu o sală dedicată statuii „Aradul îndurerat”, opera din marmură de Carrara a sculptorului arădean Aradi Zsigmond, care fusese amplasată inițial în centrul orașului, în data de 8 februarie 1873, fiind primul monument civil de for public al Aradului, în amintirea luptelor din februarie 1849 din actuala piață Avram Iancu, duse de arădeni împotriva armatei habsburgice.
Statuia a fost amplasată ulterior în alte spații publice, în 1932 a ajuns în depozitul de istorie al muzeului, iar în acest an a fost restaurată de sculptorul Kocsis Rudolf. O dată cu reschiderea pinacotecii, a fost lansat și primul ghid audio al muzeului, prin scanarea unui cod QR cu ajutorul telefonului.
Un vas ceramic de tip „askos”, dintr-o pastă semifină, descoperit la Bocșa-Colțan în urma unor cercetări de suprafață, este exponatul lunii martie la Muzeul Banatului Montan din Reșița. El aparține culturii Coțofeni din perioada de tranziție de la epoca eneolitică la cea a bronzului, având în Banat numeroase influențe Kostolac și Vučedol. Vasul prezintă un ornament șnuruit umplut cu culoare albă, cu motiv de linii paralele dispuse unghiular. Pe baza unor analogii, vasul a fost folosit probabil pentru libații, practici rituale care simbolizau viața, prosperitatea sau fecunditatea, cu rol important în viața spirituală a acelor comunități.
„Concionum de tempore” (Prelegeri despre timp), considerată o veritabilă capodoperă a tiparului și spiritualității secolului al XVI-lea, este exponatul lunii martie la Muzeul Național al Banatului din Timișoara. Cartea este o reeditare a colecției de predici ale călugărului dominican Luis de Granada, un important predicator în secolul al XVI-lea, iar volumul „Concionum de tempore” a fost tipărit în 1581 la Antverpiae, la celebra tipografie Ex officina Christophori Plantini Architypographi Regij, marcând o piatră de hotar în literatura religioasă.
Tipăritura este rară și se remarcă prin calitatea execuției, cu cerneală tipografică neagră pe file de 14 x 8,5 cm, legată în scoarțe de carton multistratificat, cu o cusătură efectuată continuu pe gherghef, patru nervuri geminate și două lănțișoare marginale. Coperta din piele de vițel maro roșcat, ornamentată cu imprimare la cald cu foiță aurie, adaugă un plus de valoare și estetică.
Cartea a fost minuțios restaurată în laboratorul muzeului, printr-o succesiune de intervenții care să nu afecteze originalul.
