figure id="attachment_528444" aria-describedby="caption-attachment-528444" style="width: 640px" class="wp-caption aligncenter">
În anii ʹ70 ai secolului trecut, în județul Hunedoara au fost inventariate nu mai puțin de 26 de clădiri „foste conace și castele… care prin construcție au un caracter deosebit”. Ele au aparținut unor familii înstărite române și maghiare, multe au avut de suferit în urma unor tulburări violente de-a lungul timpului, dar au fost refăcute de proprietarii lor.
O dată cu instaurarea regimului comunist a început dezastrul, care a culminat cu anii postdecembriști, când multe din aceste clădiri au fost abandonate. Nota întocmită de oficialitățile comuniste menționa noile destinații primite de fostele reședințe nobiliare, devenite de regulă sedii de I.A.S. sau de CA.P., în care s-au instalat șefii acestora, „amenajându-le” după bunul plac și mutilându-le. După 1989, cele mai multe clădiri au fost abandonate, jefuite în mod barbar și aduse într-o paragină dezolantă, sau chiar făcute una cu pământul.
Dacă valoarea edilitară ar fi fost apreciată de administrațiile succesive inculte și nepăsătoare care și-au bătut joc de acest remarcabil patrimoniu imobiliar moștenit, astăzi înfățișarea multor zone din țară ar fi fost alta, la fel ca perspectivele de dezvoltare de pe urma turismului a localităților care dețin astfel de monumente, fără eforturile financiare considerabile, necesare pentru restaurarea măcar a unora dintre ele.
Copaci seculari care au supraviețuit în jurul unui conac ajuns în paragină
Conacele din județul Hunedoara aflate pe Valea Mureșului se află în continuarea celor din județul Arad, din care doar castelul regal de la Săvârșin a fost restaurat și amenajat atât ca reședință a familiei regale cât și în scop turistic, atrăgând o mulțime de vizitatori români și străini. Imediat după hotarul dintre cele două județe, la Gurasada, se află conacul construit în secolul al XVIII-lea, care a aparținut familiilor nobiliare Benedikty și Klobosisky, originară din actuala Slovacie.
Era o clădire spațioasă, cu încăperi mari și o verandă care se întindea pe trei laturi ale conacului, avea multe anexe, iar în jur, pe mai bine de două hectare și jumătate, s-a amenajat un arboretum cu multe specii rare, printre care bambusul, pinii canadieni sau arborii de lalea, unicate pe Valea Mureșului, care au o vechime de peste două veacuri și ca prin minune au scăpat de urgia demolatoare declanșată de tăvălugul comunist, care a transformat conacul naționalizat în sediu IAS iar apoi în centru de cercetare agricolă. Cum ultimul proprietar, Benedikty Lajos, și-a dezmoștenit copiii, conacul, astăzi părăsit, nu a fost revendicat, a rămas al nimănui și a ajuns în paragină, din vechea proprietate mai supraviețuind doar plantația de bambus, aflată la discreția caprelor, și câțiva copaci seculari.
Cea mai bogată familie de pe Valea Mureșului a recăpătat un conac distrus
Castelul din satul Lăpușnic, a aparținut familiei Lázár, o importantă familie nobiliară din zonă, care, timp de peste două secole, a fost cea mai bogată de pe Valea Mureșului, deținând suprafețe întinse de pădure, terenuri agricole și podgorii pe dealurile din jur, cu soiuri nobile de viță-de-vie, aduse din Franța, exploatate de un viticultor priceput, cu ajutorul unor instalații moderne pentru acele vremuri. La începutul secolului al XIX-lea, aceasta și-a construit un castel în mijlocul satului, cu pivnițe pentru vin, care era înconjurat de o curte de aproape trei hectare, în care au fost plantați pini, arbuști ornamentali și un arboretum cu castani.
La sfârșitul primului război mondial, la fel ca celelalte moșii care aparțineau grofilor de pe Valea Mureșului, castelul a fost devastat de localnici, iar după al doilea război și instaurarea regimului comunist, ultimul proprietar al acestuia, inginerul agronom Laszlo Lázár, și-a pierdut aproape întreaga avere, castelul a fost naționalizat, familia evacuată, iar Laszlo Lázár condamnat la închisoare. Bunurile de valoare au dispărut iar clădirea, transformată în sediul gospodăriei agricole, a fost lăsată să se degradeze, parcul înconjurător fiind și el distrus. Ieșit din pușcărie după trei ani și jumătate, Laszlo Lázár s-a reîntors în sat, unde a lucrat ca inginer agronom, dar familia sa a plecat în Ungaria. Proprietatea, distrusă de-a lungul anilor, a fost retrocedată urmașilor săi după anul 2000. Tot pe moșia familiei se afla și cripta în care au fost înmormântați strămoșii săi, care a fost devastată la rândul ei, în căutare de comori.
Un conac dispărut
Ruinele unui alt castel părăsit, care a aparținut familiei Bornemisza, se află la Ilia, localitatea în care s-a născut Gabriel Bethlen, viitor principe al Transilvaniei. Acesta fusese construit la mijlocul secolului al XIX-lea pe o moșie primită de la contesa Bethlen, care cuprindea aproape 20 de sate, în vecinătatea unui turn medieval cunoscut sub numele de „Bastionul roșu”, care a fost refăcut. Castelul, naționalizat, a fost transformat în spital dar acesta a fost închis după 1990 iar clădirea a fost devastată. Ulterior a fost retrocedată urmașilor foștilor proprietari, care doresc să-l restaureze și să-i dea o destinație turistică.
Un conac mai modest, înconjurat de arbori seculari și de multe acareturi, a existat și la Bretea Mureșeană, sat care aparține de comuna Ilia. Acesta a aparținut bogatei familii Nagy, a cărei avere, potrivit legendei, s-ar fi datorat descoperirii unei comori din antichitate. După naționalizalizare, pe moșie s-au construit ferme de animale, doar o parte din copaci scăpând de la defrișare. Conacul a dispărut complet după 1990, mai existând doar ruinele capelei în care au fost înmormântați groful Albert Nagy și fiul său, Laszlo, locotenent de husari care fusese ucis pe frontul din Galiția în 1914. Aceștia au fost scoși din criptă și îngropați în cimitir iar capela a fost transformată în depozit de îngrășăminte chimice.
Surse foto: zhd.ro, adevarul.ro
