p>
Joi seara, celebra formație germană Bonfire a susținut un concert extraordinar la Timișoara, spectacolul oferit de Hans Ziller și colegii săi fiind unul de nota zece.
Seara rock din M2 Event Venue a debutat a debutat cu timișorenii de la Sonatic, care s-au achitat cu brio de dificila sarcină de warm – up pentru vedetele serii. Și de această dată Bogdan Racz (voce), Mihai Berdeiu (chitară electrică), Cristian Săftescu-Jescu – (chitară acustică), Radu Racz – (chitară bas) și Sorin Ghiniţă (tobe) au reușit să smulgă aplauze sincere din partea publicului, recitalul lor care a inclus și noua piesă Manifest, fiind unul cât se poate de reușit. Spectacolul oferit de Sonatic a avut substanță iar textele lor despre manipulare și păpuși au fost savurate de public.
Bonfire a demonstrat că eticheta de legende ale muzicii cu care sunt adesea ascociați, este cât se poate de meritată. Alături de piese cunoscute ca You make me feel, Ready for reaction sau S.D.I. muzicienii au inclus în setlistul lor și câteva piese mai puțin cunoscute din bogata lor discografie, iar aplauzele constante cu care s-au ales din partea publicului au demonstrat că oprirea lor în Timișoara a avut succes.
Noul solist al trupei, Dyan Mair a reușit să surprindă asistența cu o prestație de excepție, iar ceilalți membri ai formației (Hans Ziller, Frank Pane, Ronnie Parkes și Fabio Alessandrini) au contribuit și ei din plin la o seară magică, în care amatorii de old school rock au trăit clipe mirifice. Fondatorul formației Bonfire, Hans Ziller, a lansat cu această ocazie cartea „Rock’n’Roll Survivor”, apărută în luna mai a acestui an, iar după concert artiștii au acordat numeroase autografe și s-au fotografiat cu cei care au asistat la această lecție de istorie rock în M2 Event Venue din Timișoara. În cele ce urmează am realizat un interviu cu Hans Ziller, fondatorul formației Bonfire.
– Cartea pe care ai lansat-o recent are parte de o serie de povești rock, dar trage și un semnal de alarmă despre oamenii cu tulburări bipolare. Cum s-a născut această idee și cum a fost primit acest volum de public?
– Dincolo de cariera mea în rock n roll am vrut să atrag atenția și asupra oamenilor cu tulburări bipolare, mai exact asupra perspectivei pe care o are societatea despre această categorie. În Germania există milioane de oameni cu această boală și mulți nu recunosc, din cauza faptului că societatea aplică un stigmat. Dincolo de asta, e o carte care s-a născut și din poveștile auzite de la tatăl meu, care a petrecut cinci ani în Gulagul rusesc și a avut probleme. Este povestea mea și a trupei Bonfire, dar și a muzicii rock’n’roll, căci de-a lungul anilor cariera noastră s-a intersectat adesea cu Whitesnake, ZZ Top Kiss sau Bon Jovi. Cartea conține și foarte multe poze și deocamdată este doar în limba germană, urmând ca pe viitor să fie publicată și în limba engleză. Sunt multe povești interesante… printre altele și din perioada în care am fost dat afară din Bonfire de către managerul de atunci al trupei, care ne fura din încasări. După ce m-a dat în judecată, m-am luptat cu el în instanță și am obținut despăgubiri de peste 70.000 de mărci germane… E o carte interesantă, spun eu.
– Ați cântat de câteva ori în România, ce părere aveți de publicul de aici?
– Lumea e frumoasă și publicul minunat. Cântă alături de noi și revenim cu plăcere de fiecare dată când avem ocazia. Am fost și cu mulți ani în urmă, în România… și acum mi se pare că s-au modernizat clădirile și arată altfel. România chiar e o țară frumoasă.
– Cum arată lumea muzicală în 2024 în comparație cu anii 70?
– În primul rând, acum sunt mult mai multe trupe decât în 1972, de exemplu. Și… când o trupă se deființează apar patru alte formații. Fiecare din trupă își face alt proiect. S-a schimbat mult și procesul de înregistrare. Oricine poate produce muzică în zilele noastre la un computer acasă. E ușor. Toți scot MP 3-uri. Când am început eu, în 1972 în Ingolstadt aveam patru trupe. Acum există vreo 400. Nu toate cântă rock… dar asta e schimbarea. Și așa e peste tot. Toate trupele vor să fie faimoase, dar nu fac turnee. La începutul carierei mele am cântat în cluburi mici din Germania vreo zece ani, până când ne-am făcut un nume. Acum scoți o piesă, o pui pe streaming și a doua zi devii vedetă.
– Anul trecut ați reînregistrat albumele „Point Blank”, „Fireworks” și „Don’t Touch The Light”. Care a fost motivul și cum e procesul de creație al tău în zilele noastre?
– În primul rând fiindcă nu mai aveam drepturile de autor. Fostul manager mi le-a luat. Mai apoi, fiindcă am simțit nevoia să facem un update la sound, mai ales că îl avem pe Dyan, care are o voce extraordinară. Mai demult Bonfire suna a AOR (Adult Oriented Rock) iar acum suntem heavy metal modern cu power. Dyan e un talent deosebit. Pe de altă parte, întotdeauna vreau să fac schimbări. Nu vreau să fac aceeași muzică pentru totdeauna. Avem un sound diferit. Cu înregistrările… în anii 80 le-am făcut în S.U.A în studiouri celebre cu producători așijderes. Acum, de câțiva ani, mi-am construit propriul studio de înregistrări acasă. Așa că…dacă-mi vine vreo idee în timp ce mă uit la TV…dau fuga la studio și o înreggistrez….
– Care e definiția muzicii bune?
– Muzica e universală și e loc pentru toată lumea. În zilele noastre se cântă și hard rock dar și multe altele. Country, pop, folk. Nu mă deranjează niciun stil muzical. Fiul meu, de exemplu… e DJ de techno. Cele două fete ale mele cântă ceva între folk și pop, cu două chitări acustice și clape. Nu e rock, dar le mai ajut când au nevoie de mine.
– Ce părere ai de serviciile de streaming și revenirea vinilurilor, ca suport muzical?
– Cu streaming sunt lucruri bune și rele. De exemplu, piesa noastră „You make me feel” are zeci de milioane de vizionări pe Youtube. Lunar, câștig câteva sute de euro pentru asta. În schimb, Spotify e o glumă proastă. Nu plătesc mai deloc pentru artiști. Oamenii de vârsta mea au avut întotdeauna un pick up acasă, deci e normal să cumpere viniluri. E un lucru frumos, tangibil, are o copertă frumoasă. Am reeditat albumele și pe vinil și ne place mult ceea ce facem. În concerte cântăm și piese cunoscute, dar și altele. Avem de unde să alegem…
