Recenta spargere dată la Drents Museum din orășelul olandez Assen, unde se afla expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver” / „Dacia! Regatul aurului și argintului” din care de unde au dispărut trei brățări dacice din aur și celebrul coif de aur de la Coțofenești, o piesă unicat în întreaga lume, a iscat numeroase discuții legate de condițiile în care aceasta a fost organizată. Chiar în ziua care a urmat jafului, presa olandeză scria că Assen este un oraș de provincie cu aproximativ 70.000 de locuitori, cu un muzeu adăpostit într-o clădire nu foarte solidă, în care noaptea nu se aflau paznici ci doar mijloace de supraveghere electronică.
Acuzele s-au îndreptat și împotriva directorului Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, demis între timp, dar și împotriva fostului ministru al Culturii, Raluca Turcan, care a și afirmat că expoziția care cuprindea 673 de obiecte din metale prețioase provenite din 50 de tezaure aflate în colecțiile a 18 muzee din țară a fost organizată în doar șapte luni, deși pentru o expoziție de asemenea anvergură, negocierile durează uneori ani de zile. Principalele reproșuri făcute s-au referit la oportunitatea organizării acestei expoziții, superficialitatea cu care a fost tratată paza valoroaselor exponate și suma derizorie de 30 de milioane de euro cu care au fost asigurate exponatele.
Un director protejat de Administrația Prezidențială
Chiar prezența lui Ernest Oberländer-Târnoveanu, fost arheolog, muzeograf și director general al Muzeului Național de Istorie din 2010, acum în vârstă de 74 de ani, pensionar, ridică multe semne de întrebare, căci activitatea sa de dirdctor general nu s-a remarcat prin performanțe deosebite. Muzeul național de istorie este închis de peste două decenii, doar două secții ale muzeului –Tezaurul și cea în care se află o replică a Columnei lui Traian fiind deschise pentru public, deși Oberländer anunțase începerea lucrărilor de restaurare încă de acum zece ani.
Nota finală acordată de comisia care a evaluat activitatea managerială a lui Ernest Oberländer-Târnoveanu în 2016 a fost 6,80 – după cum a declarat un membru al comisiei pentru Pressalert.Ro – nota minimă pentru prelungirea contractului fiind 7,00. Cu toate acestea, nu s-a organizat un nou concurs și Oberländer și-a păstrat postul până în acest an. Întâmplător sau nu, în perioada în care a avut loc respectiva evaluare, soția sa, Irina Oberländer-Târnoveanu, era consilier la Administrația Prezidențială, Departamentul Cultură.
Atențiile președinției nu s-au oprit aici, căci în 2019, Klaus Iohannis i-a acordat lui Ernest Oberländer-Târnoveanu distincția de Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios în grad de ofițer. Grație favorurilor obținute, directorul recent demis beneficia, pe lângă pensia anuală de 51.048 lei, de un salariu anual de 110.517 lei, încasat de la muzeu, conform ultimei declarații de avere.
Blestemul aurului dacic
Măsurile pentru protejarea exponatelor ar fi trebuit să fie cu atât mai riguroase, cu cât brățările dacice mai fuseseră furate și au trecut zece ani până la recuperarea lor. Filmul dedicat acestei aventuri, „The Hunt for Tranylvanian Gold”, care spune povestea brățărilor dacice recuperate după o investigație palpitantă în Europa și America de Nord, a fost prezentat în 2017 la Muzeul Național de Istorie a României chiar de directorul acestuia.
Augustin Lazăr, procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia când i s-a încredințat anchetarea cazului, mărturisea că, ajuns în preajma brățărilor, a simțit o energie deosebit de puternică pe care acestea le emanau și a vorbit și de blestemul aurului dacic, căci nici unul din cei care le-au furat și traficat n-a sfârșit bine. Unii au contestat autenticitatea brățărilor și vechimea lor, dar analizele au arătat că aveau o compoziție similară cu cea a monedelor dacice din aur, cunoscute sub numele de kosoni.
Statuete furate din muzeul timișorean, ajunse în Olanda
Furtul și traficarea obiectelor de patrimoniu, estimate la o valoare de sute, mii sau zeci de mii de euro, este o îndeletnicire extrem de rentabilă, artefacte valoroase ajungând pe piața neagră, după cum au putut constata investigatorii unor astfel de cazuri. În 1990 au avut loc furturi din 40 de muzee românești, săvârșite, cu siguranță, cu complicitatea unor persoane care cunoșteau valoarea obiectelor, bunurile respective nefiind niciodată recuperate.
De la Muzeul Banatului s-au furat, chiar din sala de expoziție, după ora de închidere a muzeului, mai multe statuete de bronz din epoca romană, la vremea respectivă neexistând nici un sistem de securitate care să protejeze exponatele. Potrivit unor informații ulterioare, două din statuetele furate au ajuns în colecții private din Olanda, dar deținătorii lor sut protejați de legea olandeză dacă dovedesc că au fost cumpărători de bună credință iar ministerul Culturii din România a făcut subiectul uitat.
Măsuri de protecție pentru aurul și argintul dacic la Timișoara
În primăvara anului 2014, tot la inițiativa MNIR, a ajuns și la Timișoara expoziția „Aurul și argintul dacic al României”, care a adus în fața publicului peste 1.000 de piese de tezaur din 32 de muzee, printre care și brățări dacice și piese din tezaurul de la Pietroasa, cunoscut sub numele de „Cloșca cu puii de aur”. Toate artefactele au fost asigurate la vremea respectivă pentru suma de 69 de milioane de euro – mai mult decât dublui sumei de asigurare pentru expoziția din Olanda.
Artefactele au fost expuse în mansarda clădirii de la Bastion, după ce s-au luat măsuri de securitate severe. S-au montat senzori de mișcare, un sistem de alarmă cu coduri de pornire și de oprire cunoscute de două persoane, iar exponatele erau supravegheate permanent pe monitoare. După programul de vizitare, muzeografii au asigurat serviciul de pază permanent alături de jandarmi iar poliția patrula în jurul clădirii. Sistemul de alarmă este activat și acum atunci când sunt organizate expoziții cu piese de mare valoare.
Depozit la discreția amatorilor
Un episod scandalos s-a petrecut la muzeul de artă timișorean, unde fostul director, Victor Neumann, i-a eliberat lui Maurizio Pavone, un fotograf italian amator care s-a oferit „colaborator voluntar”, o autorizație de acces, în baza căreia acesta a intrat în depozitul în care se află și piese de patrimoniu din categoria „Tezaur” și „Fond”, fără să fi fost încheiat vreun contract, în lipsa unei baze legale.La vremea respectivă, muzeul avea un fotograf angajat, dar nici acesta, nici specialiștii muzeului, nu aveau permisiunea de a intra în depozite.
Scandalul a izbucnit după aproape doi ani, Când Pavone și Cornel Seracin, angajat ca supraveghetor de sală dar numit de Neumann gestionar, au fost surprinși încuiați în depozit. În urma intervenției reprezentanților Direcției de Cultură, depozitele au fost sigilate, iar Victor Neumann a emis o nouă adresă către serviciul de pază, prin care lui Pavone nu se mai permitea accesul în instituție și înceta valabilitatea autorizației p care i-o acordase.
Măsuri de securitate speciale pentru expozițiile cu împrumuturi din străinătate
La muzeul de artă timișorean s-au investit în jur de două milioane de euro în sisteme de securitate, mai ales pentru expozițiile „Victor Brauner.
Invenții și magie” și „Brâncuși, Surse românești și perspective universale”, din anul în care Timișoara a fost capitală europeană a culturii, de care beneficiază și alte expoziții cu exponate împrumutate din străinătate, precum „Luminile lui Caravaggio”, aflată acum la Timișoara, toate având asigurată o pază specială.
S-a montat un sistem antiefracție cu senzori de mișcare, detectoare de incendiu, sistem de alarmă și s-a asigurat o pază umană permanentă. Și în timpul programului de vizitare, exponatele sunt urmărite, pe lângă supraveghetoarele de sală, de personal dintr-o direcție subordonată CJT și de agenți de pază ai unei firme private, specializată în domeniu iar la poartă și în camera în care se află monitoarele paza este permanentă. Directorul muzeului, Filip Petru, consideră că acestea sunt condiții minime care trebuie să asigure funcționarea unui muzeu, care deține piese de patrimoniu.
O pază superficială pentru un muzeu unic în Europa
Muzeul Aurului din Brad, înființat în 1896, este unic nu numai în România ci în întreaga Europă, cu peste 1.300 de exponate din aur nativ, în formă pură, unele cu forme de-a dreptul spectaculoase, descoperite în zăcămintele aurifere din Munții Metaliferi. Muzeul se află administrarea companiei Minvest S.A. Deva, constituită după 1989, care a oprit definitiv exploatarea minelor de aur și le-a închis pe rând.
Compania pare să nu acorde nici o importanță protecției exponatelor, după mulți specialiști cea mai valoroasă colecție din întreaga lume, fiecare piesă fiind evaluată la milioane de dolari, căci paza este asigurată doar până la ora 17:00. Acest lucru a fost descoperit și de președintele Consiliului Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor, după dispariția pieselor de tezaur din muzeul olandez, care consideră că muzeul trebuie să treacă în subordinea primăriei Brad. Totodată, au fost demarate acțiuni de prevenire a braconajului arheologic, mai ales în zona cetăților dacice din Munții Orăștiei, cu promisiunea că acestea vor continua și în perioada următoare.
