Dacă sărbătoarea Învierii Domnului e celebrată de cei mai mulți acasă, în familie, unii aleg să o petreacă în destinații pitorești sau în locuri în care pot descoperi tradiții și obiceiuri inedite, păstrate cu sfințenie în unele așezări rurale.
Sărbătoarea Paștilor în Banat
În Banat se păstrează mai puține tradiții decât în alte regiuni ale țării, dar sărbătoarea Sfintelor Paști este la mare cinste. Dimineața primei zile de Paști e considerată cea mai importantă și începe cu tămâierea bucatelor și întâmpinarea membrilor familiei cu pâine sfințită înmuiată în vin, după care familia se așează la masa de pe care nu lipsesc ouăle roșii vopsite în Joia Mare, șunca fiartă, friptura de miel și cozonacul. În așezările din Banatul Montan, sărbătorile pascale au un farmec aparte, cu datini strămoșești păstrate din cele mai vechi timpuri. Dacă prima zi de Paști se petrece în familie, în cea de-a doua și a treia zi, sătenii, îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, foarte prețuite în această parte a țării, împreună cu oaspeții lor, se adună în centrul satului și se prind în horă, în fața bisericii.
La mănăstirea Șag-Timișeni, în Vinerea Mare, ziua răstignirii lui Iisus, se înroșesc în jur de o mie de ouă, cu foi de ceapă roșie, după care sunt așezate în formă de cruce în curtea mănăstirii, alături de icoana Mântuitorului, și sfințite de preot. După Înviere sunt puse pe masa de Paști și împărțite mai ales celor nevoiași care trec pragul mănăstirii.
În localitățile bănățene și ardelene, în prima zi de Paști există obiceiul „udatului”, preluat de la germani și maghiari, când băieții merg la casele în care locuiesc fete nemăritate și le stropesc cu parfum, pentru a-și păstra frumusețea și a-și găsi alesul.
Obiceiuri inedite pe pe văile Crișului Alb și Mureșului
Pe valea Crișului Alb, în comuna arădeană Almaș, se aprinde în fața bisericii un foc care simbolizează purificarea și arde până în a treia zi de Paști, iar în satul Chereluș există un alt obicei, „Nașul Paștelui”, în casa căruia se adună locuitorii în Joia Mare iar femeile vopsesc ouăle și prepară colăceii. Împreună cu alte bucate de Paști, acestea se așează în coșuri al căror număr trebuie să fie impar și urmează familia Nașului la biserică, unde se oficiază o slujbă specială. Coșurile rămân în altar și sunt sfințite în noaptea Învierii, iar mielul viu așezat într-unul din coșuri, pe capul căruia s-a așezat o cunună din frunze de salcie care simbolizează jertfa lui Iisus Hristos, este și el sacrificat în ajunul marii sărbători. Pe valea Mureșului, în satul Munar care aparține de comuna Secusigiu, a doua zi de Paști se iese cu crucea la câmp și se săvârșește o slujbă de rugăciune pentru recolte bogate.
Datini unice în așezări hunedorene
Multe așezări hunedorene au obiceiuri unice și puțin cunoscute în restul țării. În satele Peșteana șiu Peștenița, care aparțin de comuna hunedoreană Densuș, există un obicei ciudat, „împușcatul cocoșului”, care, potrivit credinței locale, are menirea de a alunga spiritele rele care bântuie satul. Două echipe de tineri supravegheate de pădurar, care aduce și pușca de vânătoare, se duc în hotarul satului unde leagă de un copac un cocoș, de obicei negru. Cei care împușcă primii cocoșul îl primesc drept trofeu iar cealaltă echipă organizează hora satului și plătește lăutarii, masa și băutura. În a doua zi de Paști, se formează alte două cete de tineri, una care aleargă câteva sute de metri până la biserică și alta care se află deja acolo și trebuie să mănânce prescura înainte de sosirea alergătorilor, iar cei care pierd sunt datori să facă cinste.
În unele sate din Țara Zarandului, precum Hondol, există obiceiul steagului. Confecționat din pânză albă care simbolizează giulgiul lui Iisus și brodat cu motive populare, chipul Mântuitorului și alte simboluri locale, steagul, decorat cu fâșii tricolore, se duce în prima zi de Paști la biserică și apoi la cimitir, unde e sfințit, apoi la fiecare casă, cu urarea „Hristos a înviat”, iar în a treia zi de Paști e așezat în clopotniță, unde e păstrat până în anul următor.
La Certeju de Sus, alaiul care poartă steagul de Paști e însoțit de ceterașii din Geoagiu iar în satul Feregi din Ținutul Pădurenilor un sătean se oferă să pregătească și să găzduiască Paștele cu două-trei zile înaintea sărbătorii, preotul și sătenii se adună la casa lui, unde se ține slujba religioasă prin care se sfințesc bucatele care sunt duse apoi de tot alaiul la biserică. Și la Câmpul Pâinii, nu departe de Orăștie, există „Obiceiul Păștenilor”, tuturor locuitorilor care au împlinit 60 de ani în cursul anului revenindu-le sarcina de a pregăti pâinea și vinul pentru noaptea de Înviere, „Paștile” fiind apoi împărțite celor care iau parte la slujbă. În a doua zi de Paști, „păștenii”, împreună cu preotul și ceilalți locuitori, iau parte la o masă de sărbătoare a întregii comunități. La Bozovici, tradiția gărzilor la mormântul Mântuitorului e respectată cu sfințenie. După punerea în biserică a Sfântului Mormânt, acesta e păzit de câte doi membri ai unei gărzi, îmbrăcați în costume populare, iar după vestea Învierii Domnului, întregul corp de gardă pornește cu credincioșii într-o procesiune prin sat, și în ziua următoare, la cimitir.
În stațiunea Straja a fost înălțată o cruce pentru soldații căzuți aici în primul război mondial care nu au fost înmormântați creștinește, după ce starețul mănăstirii Lainici a tălmăcit strania întâmplare petrecută la o cabană, unde un bec a ars de mai multe ori, de fiecare dată pe sticlă imprimându-se o cruce. În Vinerea Mare se desfășoară aici o procesiune pe o distanță de peste zece kilometri, care simbolizează drumul parcurs de Iisus către muntele Golgota. Mănăstirea Prislop, unde este înmormântat Sfântul Cuvios Mântuitor Arsenie Boca, este unul din locurile care atrage cei mai numeroși pelerini în aceste zile de mare sărbătoare.
