În aceste zile, mănăstirea Prislop, aflată într-un adevărat loc de basm din pitoreasca Țară a Hațegului, unde se află locul de veci al părintelui Arsenie Boca, este cel mai important loc de pelerinaj pentru creștinii din România. Este locul în care, an de an, vin mii de credincioși pentru a se închina la mormântul celui considerat a fi fost cel mai mare duhovnic al secolului trecut și după spusele celor care l-au cunoscut, un mare făcător de minuni.
Canonizarea locală a celui supranumit „Sfântul Ardealui”
Mănăstirea este vizitată de-a lungul întregului an, dar numărul pelerinilor este mult mai mare în această săptămână, căci în 28 noiembrie se împlinesc 36 de ani de la săvârșirea din viață celui care este supranumit „Sfântul Ardealului”. În acest an, în 4 februarie, la împlinirea unui veac de la înființarea Patriarhiei Române, au fost proclamați 16 sfinți mărturisitori ai credinței din perioada comunistă, cei mai mulți foști deținuți politic, printre care și Arsenie Boca, sub numele de Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, ca semn de recunoaștere a sfințeniei sale și pentru reafirmarea valorilor creștine – iubirea de oameni, iertarea și credința neclintită.
Slujba de canonizare a fost oficiată de P.F. Patriarhul Daniel la catedrala patriarhală, în prezența membrilor Sfântului Sinod și a Adunării Naționale Bisericești, alături de sute de credincioși. În 28 noiembrie, ziua cinstirii sale, la mănăstirea Prislop se va săvârși proclamarea locală a canonizării, prin care Arsenie Boca este în mod oficial un sfânt al întregii Românii, un simbol al renașterii spirituale și al legăturii dintre Dumnezeu și poporul român.
O viață de suferințe pentru credința sa
Părintele Arsenie Boca, ieromonah, teolog și deopotrivă pictor de biserici, a absolvit facultatea de teologie de la Sibiu, și a urmat apoi cursurile Academiei de Belle-Arte din București, studiind în paralel și anatomia la facultatea de medicină. După un pelerinaj la Muntele Athos, a devenit între 1940 și 1944 stareț la mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus și apoi, până în 1959, la la mănăstirea Prislop, a cărei biserică datează de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Sub supravegherea sa, mănăstirea a fost restaurată, multe lucrări fiind făcute cu propriile sale mâini.
Părintele Arsenie Boca a fost un exemplu de jertfă într-o viață plină de suferințe, în care, pentru credința sa, a trebuit să îndure prigoana, detenția și domiciliul forțat. Scos din monahism în 1959, i s-a interzis să mai slujească la altar și s-a mutat la București, cu domiciliu forțat, obținând o slujbă de pictor bisericesc. A fost urmărit de securitate încă din anii petrecuți la mănăstirea Brâncoveanu, arestat de mai multe ori, închis la Jilava, Timișoara și Oradea și dus la Canal. De la Părintele Arsenie Boca s-au păstrat mai multe scrieri și valoroase picturi, printre care cea a bisericii Drăgănescu sau a altarului bisericii Sf. Elefterie Nou din București. S-a stins din viață la mănăstirea Sinaia și, după dorința sa, rămășițele sale pământești au fost îngropate la mănăstirea Prislop.
Mănăstirea Prislop, loc de pelerinaj
Mormântul și crucea sa au devenit cel mai mare loc de pelerinaj din România, unde, încă de la trecerea sa în lumea drepcredincioșilor, românii vin zi de zi să se roage și să se închine, cu credința că minunile făcute de părintele Arsenie Boca n-au încetat nici după trecerea la cele veșnice. Biserica a cercetat viața și scrierile sale și a întocmit dosarul de canonizare, el fiind trecut în rândul sfinților de Sfântul Sinod.
„Canonizarea Preotului Arsenie ridică ortodoxia hunedoreană deasupra timpurilor trecute și mărturisește că Dumnezeu este, în mod deplin, Dumnezeul Bisericii Ortodoxe din ținutul hunedorean”, arată preotul dr. Vasile Vlad, membru în comisia mitropolitană care a cercetat ortodoxia vieții și a scrierilor Părintelui Arsenie.
