Drama unei tinere din Timişoara, infectată cu HIV: „Nimeni nu vrea să mă angajeze”. Cum își creşte singură cele două fetiţe şi ce s-a întâmplat cu una dintre ele

O tânără de 24 de ani din Timişoara trăieşte o adevărată dramă. Maria a fost infectată cu virusul HIV la vârsta de doi ani, într-un spital din România, iar acum 20 de pastile pe care le ia în fiecare zi o ajută să trăiască.

Timişoreanca nu se luptă doar cu această boală cruntă, ci şi cu indiferenţa şi teama oamenilor cu care intră în contact. Maria are şi două fetiţe, cea mică, de aproape doi ani, a fost şi ea infectată cu virusul HIV la naştere, iar acum este sub tratament, dar şi soţul acesteia. Femeia este disperată şi spune că de abia reuşeşte să le cumpere de mâncare copiilor săi din indemnizaţia de 580 lei pe care o primeşte de la stat, soţul fiind în închisoare, în Germania. Ioana şi-ar dori să lucreze, însă povesteşte neputincioasă că nimeni nu vrea s-o angajeze, atunci când se află că are SIDA.

„Sunt o mămică singură cu două fetiţe micuţe şi caut de lucru. Am crescut cu boala o viaţă întreagă şi din cauza aceasta multe porţi îmi sunt închise, sau patronii când vedeau analizele îmi închideau uşile. Îmi este foarte greu şi nu vreau mila voastră, ci doar ajutorul să-mi găsesc ceva de lucru. Nu-mi doresc decât un loc de muncă să-mi câştig cinstit pâinea şi mâncarea care trebuie să o pun zilnic pe masa fetiţelor mele”, a scris disperată Maria pe un grup creat pe Facebook.

Timişoreanca ne poveşte că părinţii au aflat că a fost infectată cu virusul HIV de abia la vârsta de şapte ani, iar de atunci viaţa ei s-a transformat într-un coşmar.

Maria a reuşit să termine liceul, s-a măritat, iar acum are două fetiţe. Tânăra povesteşte că imediat după ce a terminat şcoala a încercat să se angajeze, dar în zadar. „Cred că am încercat la zeci de firme din Timişoara să mă angajez. Am fost angajată provizoriu, câte două, trei luni, în perioada de probă, iar când îmi spuneau să aduc analizele medicale pentru contractul de muncă şi vedeau că am SIDA, nu m-au mai angajat. Am încercat şi-n curăţenie să lucrez, dar nu s-a putut. Mi s-a spus de către angajatori că mă înţeleg, dar că ceilalţi nu mă înţeleg şi atunci riscă să-şi piardă restul personalului din cauza mea. Am întâlnit doar uşi închise, pentru că lumea nu vrea să mă înţeleagă”, povesteşte Maria.

Pentru că soţul este în puşcărie, Maria locuieşte cu socrii şi îşi creşte singură cele două fetiţe. „Din păcate, sistemul nostru medical din România a mai făcut o victimă la categoria virusului pe care eu îl port: fetiţa mea cea micuţă. Cea mare a fost născută natural în Franţa şi are patru anişori, este perfect sănătoasă, dar cea micuţă, în vârstă de doi anişori, a fost născută prin cezariană după standardele noastre şi, din păcate, nu a avut acelaşi noroc ca surioara ei”, mai spune tânăra din Timişoara.

Femeia mai consideră că, dacă ar fi un pic de înţelegere, viaţa ei ar fi altfel. „Sunt una singură, nu mă pot lupta cu toată lumea. Fac tot ce-mi stă în putinţă pentru fetiţele mele, dar lumea se teme de necunoscut şi mă dă la o parte”, povesteşte Maria, care spune că nu-şi doreşte decât un loc de muncă, ca să-şi poată creşte copiii.