Fostul preşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea Timişoarei (APT), Simion Giurcă a explicat la PRESSALERT LIVE ce consideră că i-a lipsit Capitalei Banatului în anul Capitalei Europene a Culturii pentru a fi mult mai atractivă decât a fost.
„Din nefericire, şi noi trebuie să privim realitatea aşa cum a fost, şi întotdeauna cum este, că orice analiză e ruptă de realitate, n-o să ducă într-un final niciunde, Timişoara a plecat cu un handicap care s-a transformat până la urmă în factorul nostru de noroc. Faptul că s-a amânat aplicarea titlului de la 2021, din motivele cunoscute, la 2023, a fost un handicap pentru că a dat multe lucruri peste cap, a fost însă partea noastră de noroc, că ne-a mai dat nişte timp să pregătim anumite lucruri. Cert este că a trebuit să se schimbe multe lucruri: de la modul de organizare, până la program, ştim greutăţile cu finanţarea şi aşa mai departe. Cert este că în condiţiile date, Timişoara a făcut totuşi o figură bună şi eu zic că din punct de vedere turistic anul 2023 a fost un an bun. Sigur că, trebuie să fim realişti, în principiu se putea scoate mai mult dintr-o astfel de oportunitate. Acum, aici au fost şi factori obiectivi şi factori subiectivi. Factori subiectivi au fost că după pandemie au venit alte două crize. Una fiind Ucraina, al doilea fiind criza economică, care încă se manifestă şi încă nu ştim exact unde va duce. Şi, pe acest fond, plus faptul că Timişoara, ani de zile, nu s-a promovat turistic, dar direcţia în care a mers, direcţia în care, dacă vreţi, s-a complăcut a făcut să trăim din turismul de business că se poate trăi bine. Din nefericire turismul de business, după pandemie, a avut mult de suferit, atât de mult încât până astăzi el nu şi-a revenit, nu numai la noi, în Timişoara. Sau în România. În multe părţi din Europa. În mod deosebit Vestul, este aproape de cotele valorice de dinainte de 2019, cum venim spre est aceste cote scad, până la 23-25%. Noi am fost afectaţi pe această linie, cu o serie întreagă de exemple, de ce s-a întâmplat? Un exemplu e că pandemia a pus într-o degringoladă totală industria aviaţiei şi ştim şi vedem că nici până astăzi nu şi-au revenit, că şi acolo sunt lupte foarte mari pentru existenţă. Că sunt diferite grupuri cu care se confruntă. De la această Shame to Fly, nouă măsură prin care foarte multe ONG-uri, au început acum şi guvernele să zboare mai puţin, să zboare mai conştincios, să nu aleagă avionul pentru curse scurte şi aşa mai departe. Şi toate astea, sigur că nu aveau cum să nu ne afecteze pe noi. Nu e vorba de critică, dacă văd pe stradă o schelă care stă să se dărâme că cineva a uitat nişte şuruburi, nu-i critic că nu au făcut bine, le atrag atenţia că o să cadă schela. Şi spun următorul lucru, Sibiul în 2007, când a fost Capitală, în alte condiţii, ştim treaba asta, dar a beneficiat de o Românie care încă funcţiona pe plan internaţional în privinţa promovării. Încă existau birourile externe, încă se făceau campanii. Noi nu am mai avut această Românie. Timişoara a trebuit să se promoveze singură. Şi mă bucur că am reuşit să facem acest lucru şi că în Timişoara au venit un număr foarte mare de jurnalişti, şi români şi străini, pentru că ne interesează şi publicul român în egală măsură cu străinii, noi am vrea să vină cât mai mulţi şi dintr-o parte şi din alta”, a declarat Simion Giurcă la PRESSALERT LIVE.
Întrebat despre obiectivele mari ratate cu ocazia Capitalei Culturale, precum faptul că Sanctuarul neolitic de la Parţa nu a fost pus expus în oraş cu această ocazie, Giurcă a enumerat şi alte nereuşit: „Fără să facem reproşuri cuiva, fără să criticăm pe cineva. Am spus trei lucruri pe care ar trebui să le avem în zona centrală, la kilometrul 0 al Timişoarei pentru anul 2023. N-am reuşit din nefericire să avem niciunul. Un loc uşor accesibil şi vizibil în care să expunem acea replică a Sanctuarului de la Parţa, a fost unul din cele mai fotografiate obiective din Timişoara atunci când putea fi văzut.
Pentru că are ceva straniu în el. E trimiterea aia la civilizaţiile vechi de mii de ani care te fascinează, te atrag prin originalitate şi prin surprinderea e care ţi-o oferă, pentru că nu te aştepţi să vezi vaca şi boul, stând acolo pe post de altar. Şi erau foarte spectaculoase. Şi nu am reuşit să le avem în centrul Timişoarei în 2023. Nu am reuşit pentru că a intrat în renovări şi s-a terminat cam după. Ne-am fi dorit să avem Castelul. Este cea mai veche construcţie dovedită atestată a oraşului. Cu care ne şi lăudăm. Nu am reuşit să o arătăm, dureros. Şi a treia, Muzeul Revoluţiei, care în ideea mea, poate o să o expun atunci când se va punea pe vreo planşă muzeul respectiv. Deocamdată vedeţi că ne luptăm între a prelua a nu prelua, a modifica a nu modifica clădirea care ar trebui să o găzduiască. Dar e bine, e centrală, are un rol istoric. Dar ar trebui să facem paşii ăştia, am spus: noi ne lăsăm timp de parcă am trăi într-adevăr şapte vieţi, dar timpul trece. Astea le doresc şi acum, vor fi atracţii. La Muzeul Revoluţiei, m-aş fi dus mai departe. Nu e neapărat să copiem ungurii, cu muzeul lor din Budapesta, al comunismului sau al luptei anticomuniste. Dar acest muzeu din Timişoara am putea să-l extindem puţin cu nişte chestii de efect. Şi vă dau un exemplu: să se regăsească în acest muzeu şi o mică poveste, într-o cămăruţă, care să aducă numele Herthei Muller, laureată a premiului Nobel, a trăit aici, e o chestie de prestigiu…”.
„Muzeul Rock îl văd ca pe un obiectiv cultural-artistic pe care Timişoara ar trebui să-l gândească repede, să-l pună în practică în doi ani cel târziu. Noi suntem şi am proprietatea cuvintelor şi ştiu să compar lucrurile. Noi suntem pentru România ce este Liverpoolul pentru Anglia şi muzica internaţională. Că le place unora sau nu le place. Aici s-a născut practic rock-ul românesc. Iar Cornel Chiriac când a început să vorbească despre rockul românesc a început să vorbească după ce a descoperit Phoenix… Pe lângă, am avut formaţii una mai talentata ca alta. Ar avea un succes şi la români şi la străini… Sunt lucruri pe care le-am putea face repede. Pentru că sunt elemente culturale create la noi. Le avem aici în oraş. Discutam la un moment dat cu cineva din echipa lui Nicu Covaci: mai am aici din chestiile lor, vechi, istorice, care pot fi expuse, şi cu titlu de împrumut. Şi mai avem multe lucruri valoroase care nu sunt puse încă în valoare”, a adăugat Giurcă pe tema unui alt potenţial muzeu în Timişoara.
„E greu să faci în doi-trei ani, turistic, ceea ce în 20-30 nu s-a dorit să se facă, nu s-a înţeles că e nevoie„
Giurcă a vorbit şi despre controversata schelă instalată anul trecut în centrul oraşului: „Eu apăr schela şi o să vă spun de ce (…) Nu intru în alte comentarii, privind amplasamentul, privind una sau alta. Ideea însă e foarte importantă şi generoasă. Pentru că noi românii iubim să ieşim în mijlocul naturii, dar nu am înţeles că putem aduce natura lângă noi. Iar această schelă era ceva care să ne arate. Eu de ce înţeleg mai bine? Pentru că la Viena am înţeles conceptul lui Hundertwasser, care spunea că fiecare metru pătrat de beton răpit naturii oraşului trebuie să-l dăm cumva înapoi plantând acolo unde se poate, inclusiv în balcoane, inclusiv sus pe clădiri. Din acest punct de vedere, într-un an în care s-a dorit cultural să primeze e bine să atragem atenţia: iubiţi verdele, natura, fără verde, natură, ne vom sufoca, vom muri prăjiţi ca peştii într-o climă scăpată de sub control”.
„Eu văd Timişoara ca cel mai dorit, căutat oraş, destinaţie de oraş. Cu condiţia să facem cel puţin lucrurile de care am spus. E posibil să mai descoperim alte lucruri, să vină alţi oameni cu idei. Dar cel puţin ce am spus, poziţionăm Timişoara oraşul cel mai atractiv din România, sigur după Bucureşti, cu care nu poţi intra în concurenţă!”, a mai spus fostul preşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea Timişoarei (APT).
