O (deja) veche vorbă, care în ultima vreme pare să se aplice perfect celui mai mare oraș din Banat, spune că „organizarea e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”.
Studiu de caz: lărgirea străzii Popa Șapcă din Timișoara, șantier pentru care au fost anunțate noi întârzieri din cauza unor „probleme neprevăzute” care poate aș înțelege că au fost neprevăzute dacă ăsta ar fi fost primul șantier din istoria șantierelor.
Spune primarul că s-au oprit lucările pentru că se așteaptă mutarea rețelei de gaz. Serios? Nu știam că este o rețea de gaz acolo, ca să plănuim din timp mutarea ei și să includem asta în calendarul șantierului?
La fel de neprevăzută a fost, pare-se, și necesitatea descărcării arheologice. Din nou: serios? Când știi că 99% din săpăturile din Timișoara duc la descoperirea unor vestigii, mai ești surprins? Mi s-ar părea deja logic ca orice șantier din oraș să aloce în planul inițial, cel puțin preventiv, un interval de timp pentru munca arheologilor.
Și uite de aceea contractele cele mai ieftine și cu cel mai scurt timp de execuție câștigate la licitație pentru lucrări publice nu vor fi niciodată atât de ieftine pe cât păreau inițial, și nici atât de rapide.
Tot timpul vor apărea probleme în plus pentru care nu s-a prevăzut nici timp, nici buget, deși s-ar fi putut face asta.
Ca să nu mai zic de faptul că lărgirea străzii Popa Șapcă (o idee bună și necesară, de altfel), nu are absolut nicio valoare până nu vor fi obținute avizele necesare de la CFR pentru a lărgi și pasajul de sub calea ferată, avize care momentan nu există.
Dar exemple mai sunt. Am luat vaporașe înainte să știm dacă pot fi folosite pentru transport public pe Bega. Am făcut liniile de tramvai pe Calea Șagului înainte să ne asigurăm că putem muta stația de măsurare a calității aerului. Doar eu văd un șablon aici?
PS: nu vreau să spun că primarul Robu ar fi vinovat pentru toate astea. Știm cu toții că nu e așa. De vină este oricine altcineva, de la proprii consilieri până la șefii celorlalte instituții cu care ar trebui să colaboreze sau, poate cel mai des, deja clasicul sabotaj pe motive politice.
