Nimic nou pe frontiera de vest

Episodul de ieri de pe drumul dintre vamă și satul Moravița – când un traficant de țigări a dat cu mașina peste doi polițiști de frontieră care-i încurcau drumul cu un filtru surpriză – dovedește că nu s-a schimbat nimic pe frontiera de vest. Contrabanda este în floare, iar vămile au rămas cele mai sigure căi de acces pentru traficanți. Rețelele mafiote cu polițiști de frontieră și vameși ca nași își văd nestingherite de treabă. Astfel de episoade, ca și cel de ieri, sunt pierderi sub marja de eroare acceptată. De la plimbările cu elicopterele nu s-a mai întâmplat nimic, iar grupările și-au revenit din șoc mai repede decât autoritățile care au rămas buimace și anchilozate. Cât timp serviciile de informații și structurile de protecție nu sunt în stare ca, în ani de zile, să dovedească măcar un funcționar dintr-o vamă că ia un euro șpagă, întrebarea legitimă este de ce mai sunt plătiți cei care ar trebui să facă lucrul acesta?

Neputința instituțională dublată de complicitățile ascunse fac ca statul să devină o simplă paiață numai bună de distrat băieții deștepți care continuă să-și crească peste noapte averile, urlând cât îi țin bojocii că trăiesc într-o țară în care nu au drepturi și nu prea e democrație.

Cum să-și permită un amărât de polițist de frontieră, care nu vrea să accepte mersul lucrurilor, să te oprească pe tine traficant când ești în plin proces de produs bani cât salariul lui pe vreo doi ani? În momentul în care infractorii ajung să pună cuțitul la gât omului în uniformă, așa cum s-a întâmplat acum câțiva ani în Moravița, și nimeni să nu aibă curajul să reacționeze sau să facă din angajații statului simple popice numai bune de împrăștiat pe marginea drumului, autoritatea statului este o simplă vorbă. Într-o țară în care politicienii răcnesc ca apucații la televizor că nu sunt bani pentru nimic, pentru ca apoi să mângâie protector rețelele mafiote care produc banii negri pentru campaniiile electorale sau pentru propriile buzunare, singura soluție sunt cei pentru care legea nu este marfă de negociat. Din păcate prea puțini și sunt și mai puțini cei care au tăria de a merge până la capăt.