De trei ani totul se învârte în jurul cozii Lui de mare împărat, sultan magnific. Îmi place, sau asta nu-mi place, sunt formulări pe care le auzim tot mai des când se motivează câte vreo investiție sau intervenție în spațiul public.
Care se fac sau nu, după caz, pentru că așa îi place sau displace Lui. Mă și mir uneori cum de nu a reușit în trei ani să impună să se scrie despre El cu majuscule, din moment ce e un dumnezeu local; cum de nu a reușit, culmea, în deja trei ani, să impună coafura care l-a consacrat drept trend absolut pentru bărbați și femei (până la urmă, vara asta se poartă bobul choppy, iar lui i-a ieșit fără să fi apelat special la stilist).
El știe tot. El are gusturi și, mai ales, El are căderea să spună că o clădire istorică e chiar urâtă și nu cadrează cu zona.
Are însă suflet de copil, de copil care a vrut să devină tractorist și care, ajuns la oraș, asfaltează tot ce prinde, căci, nu-i așa, o știe toată lumea, asfaltul e dovadă de civilizație.
PS: Nevoia lui de a fi popular poate fi o dovadă de nesiguranță, asta am citit în Cosmopolitan de dimineață.
