Zilele astea înțeleg că suntem cumva o cauză pierdută, că nu avem șanse să ne civilizăm. Că vom arunca mereu restul de țigară pe fereastra mașinii cât suntem în țară și vom goli scrumiera la semafor. Că nu vom pricepe niciodată că urcarea în mijloacele de transport în comun se face pe ușa din față, iar coborârea pe următoarele. Că e vital să călătorim legal, cu bilete, pentru că din cei doi lei de la fiecare se va achita ceva din costul transportului.
Noi chiar nu înțelegem lucruri. Poate că doar suntem incapabili. De exemplu, votăm aceiași idioți din 4 în 4 ani.
Adică degeaba ne opunem câțiva, schimbarea nu se face. „Cu o floare nu se face primăvară” – ni s-a explicat degeaba din grădiniță. De exemplu, la Fizeș, în Caraș. Primarul e același de 20 de ani. Da. De 20. Și de 20 de ani se face că satul ăsta nu există. Oricum pentru el nu contează. Le-a făcut oamenilor un soi de fântână arteziană din furtun, care a costat, zice edilul, 10.000 de lei „din resurse proprii”, în al doilea an din al cincilea mandat. Apoi s-a supărat că țăranii n-au tras o horă în jurul utilității publice. De 20 de ani oamenii ăia se târâie în noroi până la genunchi timp 9 luni pe an. Și? Din 4 în 4 ani altul mai bun n-au ales. L-au reales.
Nu ne facem bine pentru că, în general, nu vrem să muncim coerent. Ne interesează ghiduri și politici de bune practici, pe care le bifăm bineînțeles, cu grație, dar mult dincolo de înțelegerea și realizarea efectivă a lucrurilor. Nu facem, ci ne facem că facem. E trist.
Aia cu transportul in comun cu usile de urcare coborare ii imposibila de pus in practica….din moment ce aproape fiecare mijloc ii arhiplin ar dura prea mult coborarea si urcarea !