Mai avem nevoie şi de energie pozitivă, raze de soare şi good...

Mai avem nevoie şi de energie pozitivă, raze de soare şi good vibes

0
DISTRIBUIȚI

zoltanvarga 22

Zilele trecute, cei opt tineri belgieni care alcătuiesc trupa Krema Kawa au susţinut un concert memorabil la D’arc sub Pod. Dincolo de stiluri şi alte caracterizări mai mult sau mai puţin subiective, muzicienii ăştia au reuşit să fie mult peste alţii, la capitolul „show“. N-au impresionat ei cu cine ştie ce talente deosebite ale membrilor trupei şi nici prin compoziţii care să te dea pe spate. Dar au reuşit să facă lumea să danseze. Iar cei care nu fac asta din diverse principii, oricum s-au simţit extraordinar de bine. Poate pare ciudat, dar o trupă total necunoscută, fără hituri la radiouri şi care n-a mai cântat niciodată pe meleagurile noastre a bifat un spectacol cum multe trupe timişorene şi-ar fi dorit să aibă. Au scos publicul ăsta timişorean, adesea caracterizat ca fiind extrem de comod, din „amorţeală“. Oare ce au în plus genul ăsta de trupe de afară faţă de ai noştri? E o întrebare cât se poate de pertinentă, care are nevoie de un răspuns cât se poate de obiectiv.

La prima vedere, muzicienii timişoreni ar putea avea scuza croită după proverbul „nimeni nu-i profet în ţara lui“. Desigur, e mai interesant să vezi pe cineva nou pe scenă, decât pe vecinul cu care faci ture cu bicicleta în weekend-uri. Dincolo de asta, „străinii“ reuşesc adesea să creeze show dintr-un motiv cât se poate de simplu: în marea majoritate a cazurilor nu încearcă să demonstreze nimic. Serios, luaţi separat cei şase băieţi şi două fete din Krema Kawa nu au impresionat prin „şmecherii“.


Nu au dat impresia unui scenariu atent studiat pe scenă, n-au încercat să epateze în niciun fel. Au venit cu naturaleţe, cu dorinţa de a scoate publicul din cenuşiul cotidian. „Scopul nostru este să oferim energie pozitivă, raze de soare, good vibes“, au declarat ei. Şi poate tocmai aici e acel „ceva“ care le lipseşte multor muzicieni timişoreni. Dorinţa de a fi pe placul publicului, nu de a educa publicul cu cine ştie ce skills-uri de muzicieni.

Carevasăzică, poate că atunci când mai repetaţi pe la sală, dragi muzicieni timişoreni, încercaţi să lăsaţi deoparte solo-urile complicate şi compoziţiile întortocheate. Alea care demonstrează cât de buni sunteţi voi, fiecare în parte. Încercaţi să nu vă mai umflaţi în pene cât de buni instrumentişti sunteţi voi şi aplecaţi urechea la public. Desigur, urechile cunoscătorilor aud eventualele „chifle“ care se derulează în timpul unei melodii pe scenă. Doar că actualmente concertele nu se adresează doar celor care au terminat Conservatorul. Şi dacă reuşeşti să transmiţi good vibes, ai un mare plus. Desigur, „străinii“ mai au şi alte plusuri.

De exemplu, o trupă profi cântă în faţa a 50 de oameni la fel cum ar cânta în faţa a 50.000 de oameni pe National Arena. La noi, mulţi cântă cu onorariul întipărit în minte. Şi rezultatele-s adesea catastrofale. Am văzut la concertul Krema Kawa destui muzicieni timişoreni şi sper ca aceștia să fi învăţat ceva de la ei. Iar cei care n-au fost acolo e timpul să mediteze serios la acest aspect. Vrem să fim contaminaţi de bună-dispoziţie şi entertainment de calitate. Iar dacă pe lângă acestea există şi „ştiinţa mânuirii instrumentelor“, e şi mai OK. Doar că nu se poate una fără alta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.