Mai nou tăcem. E mai simplu după ce flit după flit ne-am cam julit botul.
Vorbim despre fotbal, că deh, suntem specialiști și în comentarii sportive la adresa 11-lui care dă cu piciorul în balonul rotund.
Scriem pe Facebook, căci 1,1% din populația orașului ne citește și în mintea noastră credem că e bine – minunat – superb și vrem chiar și o lege în care opiniile exprimate pe Facebook să devină literă de lege.
De două ori în aceeași zi – ”dragi prieteni suntem pe locul I” – nu zău?! La praful care ne umple din cap până-n picioare ori de câte ori ieșim din casele umplute și ele de praful celui mai prăfuit oraș din țară. E drept, realitatea nu se vede din umbra biroului cu aer purificat de aparate, unde deschiderea ferestrelor ar fi considerată un gest frivol. Ne-am și supărat pe nemți, de bună seamă, că au îndrăznit să afirme că trăim într-un nor de praf. Deci, suntem pe locul I.
Iar când ni se bate obrazul că facem lucruri ce nu ne onorează, tăcem mâlc. Sau plecăm în concediu o lună – pentru că așa ne-am obișnuit. Și între două butonări pe Facebook sau Google unde dăm căutare cu numele nostru ca să vedem ”ce s-a mai scris” sperăm ca lumea să uite detaliile – un afiș plagiat, niște poze ”tonomate” colecționate fără citarea sursei, dar în niciun caz faptul că ”suntem pe locul I”.
Poate-mi explică și mie cineva la ce și de ce asta ar trebui să mă bucure / liniștească / preafericească.
Cei 50 de ani traiti in bolsevism si 22 in pesudodemocratie (democratia originala) n-au cocosat rau de tot: nu mai avem ,,coloana vertebrala”, suntem pupincuristi, aplicam principiul mioritic ,,capul plecat, sabia nu-l taie”, iar apoi frustrati ,,pe la apus de soare” ca nu avem curajul necesar sa discutam deschis si in fata omului aplicam celalalt principiu mioritic – suflatul in urechile sefilor si apoi tradarea! Avem nevoie de terapie ,,de grup” dar cine sa o faca?? pentru aceasta impune educatie si cultura!!