Cu toată vina

E vina noastră! A mea, a ta! A lor… E doar vina mea, până la urmă, pentru că nu pot vorbi în numele altora. După ce am înțeles asta, am început să o repet obsesiv celor ce se plâng, nemulțumiți.

Nu îți place? Gândește-te că e așa doar din vina ta. Nu pentru un vot, sau o decizie, ci pentru inacțiune. Pentru că niciodată nu reacționăm la nimic. Pentru că dacă suntem nemulțumiți de măsurile anti-sociale ale guvernului nu ieșim în stradă, ne uităm eventual la televizor la amărâții care îndură frigul și spunem „sunt ridicol de puțini”. Dacă erai lângă ei, și dacă și alții lăsau confortul de acasă pe acțiune, nu ar mai fi fost ridicoli. Când a crescut numărul protestatarilor pentru Roșia Montană și s-a ajuns la 1.000 de participanți, organizatorii, naivi, au avut curajul să invite la o nouă manifestație și să creadă că vor fi 7.000 de oameni la Timișoara. Câți au fost în duminica aceea? Câteva sute? E vina mea că nu m-am dus, și ca mine au făcut vreo 6.500 de oameni. ”Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim”, a spus Paler.