Poezia crizei politice – „Noi vrem pă neamţ”

Am primit pe mail o variantă a actualei crize politice în versuri , care ar avea cel mai potrivit titlu „Noi vrem pă neamţ”

Flămânzi şi goi, făr-adăpost
Într-un guvern – căci nu ne-ai vrut.
Şi ne-ai scuipat şi ne-ai bătut
Şi cârpă noi ţi-am fost!
Matroz pribeag, adus de vânt,
De ai cu Nuţi legământ
Să faci ca ea, loveşte-n noi
La tevere, la teve doi
Şi fă-ne la Moraru boi;
Fă-ne ciocoi!

Chiar bruma de mălai de ieri –
Ciordeala noastră – ne-o apuci,
Partidu’ la război ni-l duci,
Primarii tu ni-i ceri.
Înjuri când luăm şi noi un sfanţ,
Când mai băgăm bugetu-n şanţ;
Flămânzi, baronii-n drum ne-njur,
Ne-ai confiscat verbul „să fur”.
De toate ne-ar durea în cur

De-ai vrea un neamţ!
 

Tu ne-ai făcut să ne pupăm
Duşmani de ieri, azi iarăşi fraţi.
Îmbrăţişaţi şi-nverşunaţi
Să te-njurăm!
Ne ţii acum pe toţi în lanţ,
Ne chemi la Cotroceni la danţ,
Să-ţi faci tu propriul tău ambiţ.
Noi nu vrem premier chibiţ!
Nou vrem pă neamţ!

Căci nu mai are nici un rost
Şi nu putem cerşi mereu,
La Zeus şi la pedeleu,
Vreo şpagă sau vreun post!
Să nu dea Dumnezeu din cer
Să vrem noi bani, nu premier!

Român, maghiar, german vom sta
Uniţi, şi nu ne va păsa,
De procurori, de DNA.
Hristos să fii, nu vei scăpa
Decât ca timonier!