Sincer să fiu mi-am propus să nu scriu nimic despre Crăciun. De ce? Pentru că străzile-s pustii şi doar gunoiele mânate de vânt le animă. Pentru că pentru prea mulţi colindele s-au pierdut în fluviul de manele. Pentru că spiritul Crăciunului îl mai regăseşti doar în câte-o stea chinezească agăţată într-un colţ de termopan. Pentru că bucuria unui zâmbet de fericire a rămas doar în privirea bătrânilor care ştiu bucuria de a merge în colindat. Pentru că am devenit prea pustnici locuind în mijlocul unei lumi în continuă mişcare.
Şi totuşi scriu. De ce? Pentru că bunul meu prieten Adrian Pîclişan mi-a trimis această fotografie
Pentru că , undeva, acolo.
în inima fiecăruia dintre noi mai există ascunsă într-un ungher acea lumină. Pentru că dincolo de tăcere sunt lucrurile care nu mai trebuiesc rostite. Pentru că indiferent de dureri, avem puterea de a mai zâmbi, iubi, visa pentru ultima oară. Crăciun Fericit!
frumos gand