O tură prin magazinele din mol poate fi mai năucitoare decât o cursă cu trenuleţul groazei . Pe lângă preţuri, cel mai tare te zăpăcesc vânzătorii. Dacă ai ghinionul să dai peste vânzătorul roboţel, vei auzi de cum intri „Bună ziua, bine aţi venit la …”. De parcă ai fi orb şi 
nu ai vedea firma cât un panou publicitar. Nici nu apuci să arunci un ochi pe rafturi că roboţelul te ia în primire „vă pot ajuta cu ceva? Avem promoţie astăzi”. Te lasă să respiri preţ de juma de secundă, după care-ţi mai înfige încă o zicere despre produse. Ieşi în viteză, urmărit de urarea standard „vă mulţumim că aţi fost la…”. Chiar dacă n-ai cumpărat nimic. Dacă te întorci peste un minut, roboţelul o ia de la capăt de parcă nu te-ar fi văzut niciodată în viaţa lui.
Pentru a echilibra situaţia, în următorul magazin ai parte de linişte. Totală. E ca la muzeu. Intri şi te uiţi în timp ce vânzătoare nici nu se clinteşte de pe scaun. Nici măcar nu ridică ochii de pe monitorul calculatorului. Solitaire-ul e sfânt. Pleci pe vârful piciorelor să nu strici distracţia. Din peisaj nu lipsesc vânzătorii murătură-n devenire, care încearcă să facă pe amabilii. Îi trădează vocea că ar prefera să facă altceva, dar încearcă să reziste în singura opţiune pe care o au disponibilă. Dacă ai baftă, dai şi peste câte un vânzător care te citeşte de parcă ar sta cu tine-n casă. Îţi ia măsura din ochi, te asortează la secundă, te face să cumperi chiar dacă nu aveai neapărat intenţia asta. La sfârşit îţi dă un discount mic, dar meşteşugit prezentat de parcă ar fi un premiu Oscar. Ultima categorie este, într-adevăr, doar pentru norocoşi.
