Azi noapte a fost un mic incendiu în capul meu. Apoi un cutremur, la interior, cât şi pe dinafara. La aşa evenimente, întrebarea care mi 
se pune cel mai des e „Ai poze? Cu ce ilustrăm?”.
De data aceasta nu ilustram cu nimic pentru că nu a mai rămas nimic de ilustrat. Şi dacă oamenii din redacţii insistă că trebuie, totuşi, o imagine, eu zic că merge orice. Oricum nu mai contează. Între un tânăr care a ales să-şi ilustreze propria neputinţă cu un pistol Carpaţi şi un pacient proaspăt operat căruia spitalul nu putea să-i asigure un banal antibiotic vital, nu poţi decât să alegi ceva la întâmplare şi atât. Ilustraţia perfectă a neputinţei rămâne acest indicator aflat undeva aiurea în marea mizerie numită Spitalul Clinic de Urgenţă Judeţean Timişoara. Ieşirea în caz de incendiu în situaţia de faţă ar trebui blocată şi focul întreţinut până în momentul în care se va face linişte. Un foc vă rog.
